De la fereastra mea iarna pare neprietenoasa si parca s-a suparat pe tot ce-i in jurul ei.
Zapada s-a asternut ca o plapuma pufoasa stralucitoare si ai impresia ca a vopsit totul in alb iar copacii par varuiti .Vazduhul cerne stelute de argint care parca danseaza in zborul lor spre pamant ca niste fluturasi albi stralucitori.
Desi afara vantul te ingheata ,ninge atat de frumos de ai impresia ca esti intr-un basm.Fulgii mari de zapada usori ca  puful de papadie ,cad neincetat .Pana si gropile ce erau la mai tot pasul au disparut ca prin magie,totul e imbracat in mantia stralucitoare a iernii.Castanii de pe marginea drumului parca ar fi brazi de Craciun impodobiti frumos, cu beteala alba de argint..Norii albi ,pufosi, se scutura si lasa in urma, o dara groasa de fulgi de nea.Oriunde ai privi ,vezi troiene cat statura unui om iar din sita norilor iarna nemiloasa cerne un nou val de ninsoare.Vantul rece bate de-ti ia respiratia iar frigul iernii pare sa fi amortit tot in jur.In magazinele apropiate unde pana acum nu calca mai nimeni ,lumea speriata de vitregia iernii se intrec in a face cumparaturi.Asa cum stim,una din cele mai mari temeri ale oamenilor este frica de foame,asa ca n-ar trebui sa ne mire inghesuiala si rafturile goale din magazine.
Imi trec prin fata ochilor amintirile copilariei cand ma dadeam cu saniuta si alunecam ca pe un covor fermecat la vale,cu vantul rece suflandu-mi in fata,cazand,rostogolindu-ma prin zapada pufoasa.Inghetam jucandu-ma prin neaua cristalina,muncind ore in sir pentru a face un om de zapada,plangand atunci cand razele soarelui il faceau una cu pamantul.Totul parca s-ar fi intamplat ieri, zic eu acum ,asa cum au zis si parintii mei la randul lor si nu intelegeam pentru ca-i vedeam batrani.Timpul trece si este nemilos,lasand nenumarate urme asupra noastra.Universul creat de iarna pare a fi un tablou realizat de un pictor priceput.Printre norii pufosi si reci soarele palid ,se arata cu frica.Iarna e un anotimp rece dar si cald in acelasi prin inimile noastre.