Si referitor la acest subiect o sa adaug si o istorioara :Puterea malefică a cuvintelor
Se spune că acum câtva timp un tânăr s-a
dus la un bătrân înţelept să-l întrebe despre puterea cuvintelor.
Tânărul a spus că el are obiceiul de a vorbi direct, dar că oamenii din
jurul său spun că vorbeşte într-o manieră dura. A spus că el e obişnuit
să vorbească sincer, dar oamenii consideră că el vorbeşte jignitor.
"Şi-n plus, chiar dacă aş vorbi urât uneori, ce contează? Sunt simple cuvinte, dispar în aer în clipa în care le-am rostit."
Bătrânul îl privi şi apoi îi spuse să-l urmeze. L-a condus pe tânăr la coliba unde locuia el.
"Ce vezi pe masă?" l-a întrebat bătrânul înţelept
"Două coli de hârtie albe" răspunse oarecum nedumerit tânărul.
"Bun. Ia una dintre coli şi strânge-o în mâini, mototoleşte tare."
Tânărul nu înţelegea ce legătură avea
acest lucru cu întrebarea sa şi începuse chiar să regrete că a apelat la
ajutorul bătrânului, dar totuşi nevrând să-l dezamăgească pe înţelept
făcuse ce-i ceruse acesta. Luase hârtia şi timp de câteva minute o
strânse puternic în mâini. În scurt timp coală de hârtie devenise o
minge mică şi albă.
"Şi acum?" întrebase tânărul.
"Acum încearcă să o faci să semene la loc cu coala cealaltă de pe masă, cea pe care nu ai atins-o."
Tânărul încercase zeci de minute să facă
acest lucru. În final, renunţase. Coala pe care el o strânsese în mâini
nu mai semăna a ceea ce a fost. Era o hârtie plină de îndoituri, aspră,
pe alocuri chiar ruptă.
"Nu pot să o fac să fie ca înainte!" răspunse înfrânt tânărul
"Nici cuvintele pe care le arunci în inimile altora nu le poţi scoate" zise zâmbind trist înţeleptul.
"Inima este precum o coală de hârtie,
fiecare cuvânt dur pe care tu-l arunci în vânt şi crezi că se "dizolvă"
în aer, de fapt intra adânc în inima respectivei persoane. Uneori
îndoaie inima, alteori pe alocuri chiar o rupe. Gândeşte-te că tu ai
strâns hârtia asta în mâini doar câteva minute, însă uneori, răneai
inimile celor din jur cu vorbele tale chiar şi câteva ore... Întotdeauna
o inimă aspră, este aşa din cauza cuvintelor care ani de-a rândul şi-au
făcut loc cu forţa în ea."
Iar tânărul plecase trist, însă învăţase o lecţie importanta.
De cele mai multe ori duritatea nu este o sinceritate.Un cuvant plin de iubire are puterea de a ridica un om,pe cand cuvintele pline de ura poate sa distruga un suflet.Inimile noastre sunt precum nişte hârtii. Cuvintele pot să facă inima să
se strângă ca un ghem, iar apoi când se desface să fie plină de
rupturi. Un “iartă-mă” este precum scociul cu care lipeşti acea ruptură,
însă totuşi ea rămâne acolo. Eşti iertat, dar din păcate nu poţi lua
cuvintele înapoi, nu poţi închide complet rana. Deci cea mai bună metodă
ar fi să ne gândim mai întâi la rană ce o putem deschide în sufletele
celor de lângă noi înainte de a adresa acele cuvinte.http://www.ortodoxiatinerilor.ro/fapte-bune/iertarea/18622-puterea-malefica-a-cuvintelor.html
- joi, aprilie 26, 2012
- 2 Comments
