BLOGUL DESPRE TOATE

Sufletul meu este secătuit de lacrimile durerii si râuri de-ar curge tot n-ar fi de ajuns pentru a potoli suferinţa din sufletul meu.Amintirile ramân,nu ni le poate lua nimeni,totul în mintea mea e ca si cum s-ar fi petrecut ieri,poate de aceea înca astept sa revii acasa la mama care nu poate trai fara tine.Adorm si parca traiesc un cosmar din care nu ma pot trezi,iar adorm si cand ma trezesc parca tot sper sa nu fie adevarat ca ai plecat pentru totdeauna.În faţa ochilor mei vad parca si acum trupul tau rece si inghetat..feţele triste de langa sicriu,lumânarile de la capul tau,icoana de pe piept,mâinile încrucisate,ochii tåi tristi si uscati acum...lacrima ce ti s-a scurs pe obraz,genele ce ti se miscau desi fara viata erai.Toate astea faceau sa încolteasca în sufletul meu speranta ca ne auzi si suferi alaturi de noi ca ne-ai påråsit.De ce a trebuit sa pleci asa devreme fara sa te uiti cata durere ai lasat în urma ta,eu aveam atata nevoie de tine,de iubirea ta parinteasca.
Cine îmi mai ia de acum apararea,cine ma mai suna duminica ,cine îmi mai trimite mesaje sa ma întrebe ce mai fac?Cat o sa-mi lipseasca sa ma suni de ziua mea:(( .Cand ma gândesc ca esti acum acolo singur,casa ta fiind doar patru scânduri si niste pereti reci.În biserica a fost ultima oara când ti-am putut spune ca te iubesc si ti-am sårutat fruntea asa de înghetata.Drumul spre cimitir a fost scurt dar intrarea era blocata de un tractor care nu pornea...parca nici tu nu te gråbeai sa ajungi în locul pregatit pentru tine,o groapa de 2metri sub pamânt.Lacrimile curgeau siroaie atunci când bårbatii au pus capacul la sicriu ,ploua tare de parca încercai så ne transmiti si tu suferinţa ta.Te-au coborât în groapa ,atunci am simtit cu adevarat colţii sfâsietori ai mortii.Am refuzat sa cred ca tåticul meu ne-a påråsit pentru totdeauna pânå în ultima clipå.Pentru mine moartea lui este o tragedie,parca lumea s-ar sfârsi,a luat cu el o parte din inima mea,pentru restul este ceva firesc ce trebuia så se întâmple.Acum am doi îngeri,unul primit la nastere si altul e tatål meu.De nenumårate ori îl simt aproape,e alåturi de mine.Acum îl våd doar în vise,acolo må însoţeste peste tot ,râdem si vorbim uneori e trist si sufera alaturi de mine din cauza desparţirii.Durerea nu va dispårea niciodata doar ca ma voi resemna cu timpul cred acceptând realitatea si învåtând så tråiesc cu durerea.Dupa moartea unuia din pårinţi viaţa nu mai poate fi la fel ca înainte..totul se schimba,råmâne în sufletul nostru un gol imens si multa durere.Nu stiu unde så gasesc alinare în inima mea care este sfâsiata de durere,desi timpul trece eu tot astept så må sune,mi-e dor de vocea lui calda,de vorbele lui.Dorul de el  e farå margini,nu doresc la nimeni ceea ce simt eu,n-o sa-l mai våd niciodatå,tot ceea ce mi-a råmas sunt niste poze la care ma uit din când în când.Desi am o familie fara el ma simt de parcå as fi a nimanui."Acasa"parca acum are alt sens fara el,mama e tare trista si plânge mereu,a disparut bucuria din casa.Trebuie sa ne preţuim pårintii atât timp cat îi avem lânga noi,mai târziu poate fi prea târziu.

Draga taticule, este noapte tarziu, iar eu nu pot dormi,må gândesc neâncetat la tine. Cat de mult mi-am dorit in ultimele saptamani sa vorbesc cu tine! Dar n-am gasit nici o modalitate så mai pot face acest lucru.Încå nu imi vine sa cred ca esti acum într-o altå lume unde eu nu pot ajunge si ca tu si mama nu mai  sunteti împreuna pentru ca soarta nemiloasa v-a despartit. Îmi este foarte greu sa accept acest lucru, mai ales, cand ma gandesc ca nu te mai intorci niciodata acasa si e asa greu pentru mine sa stiu ca nu-l mai am pe taticul meu.Nu mai iesi ca întotdeauna la poartå sa ma astepti bucuros ca am venit la tine,acum iese doar mama singura în doliu si foarte îndurerata.
 As vrea sa mai putem vorbi din când în când, sa-ti mai pot spune cum decurge viata noastrå,så-ti impartasesc gandurile mele.Înca nu m-am putut obisnui sa traiesc fara tine,nu stiu cum sa fac acest lucru.Ieri am avut botezul nepotelului tau...cât mi-as fi dorit så fii si tu prezent...må gândisem ca pe locul unde ai fi stat tu sa-ţi pun poza si o lumânare în amintirea ta,m-am gândit chiar sa-ti fac o dedicatie:"în memoria tåticului meu care a plecat de curând dintre noi" dar toate astea ar fi întristat-o pe mama si ma doare când våd ca plânge mereu.Au cântat melodiile tale preferate cu" padure draga padure"si "fetele lui tata"...mama si surorile au plâns eu m-am abţinut ,am fost puternica, desi inima mea era sfâsiatå de durere .E foarte greu så suferi în tacere si nimeni sa nu stie.Cu ochii în lacrimi realizez cå taticul meu n-o så mai vinå niciodatå acaså si sufar din zi în zi mai mult.

Mi-e dor de tine, tåticul meu drag,as scrie pagini întregi sperând cå asa se mai diminueaza durerea... Trece repede timpul,o sa petrecem ca niciodatå Craciunul fara tine, mama va fi rascolita de amintiri si tare necajita.Trebuie din pacate så ne obisnuim sa traim fara tine, dar dorul este din ce in ce mai profund .Ma bucur ca te visez aproape in fiecare noapte, mi-e tare dor de tine si as vrea sa te visez tot timpul. Te iubesc nespus de mult din tot sufletul meu!Astazi m-am trezit plângând,lacrimi curgeau pe obrajii mei fara så ma pot stapâni, gandindu-ma la tine, la cum era de exemplu in Martie ,am o floare primita de la tine,am pastrat-o cu drag,mi-ai daruit-o cu multa dragoste! N-am fost la mormantul tau înca,n-am reusit ,trebuie så vin sa-ti aduc flori tåticule si sa-ti aprind o lumânare.Mereu ai fost atent cu mine,niciodata n-ai uitat sa-mi urezi: La multi ani! de ziua mea,acum o sa ma doara ,o sa-mi lipseasca mesajele tale,toate se terminau cu:Te pup! Plang si parca te vad stand in sicriu cu o fata ta senina si linistita. Nu pot sa cred ca nu o sa te mai vad niciodata si ma gandesc cu groaza la ce era in sufletul tau stiind ca ţi se apropie sfarsitul .Înca nu ma pot obisnui cu ideea mortii tale,te astept sa mai vii pe la mine,så må suni,n-am sters numarul tåu din telefon,tot asa ai råmas " Tata cosmote"...dar nici macar un mesaj în ultima vreme.Mama plânge taticule,vine mereu la mormântul tau si iti aprinde cate o lumânare så nu-ti fie urat iar lumea zice ca-i nebuna,poate de durere....dar nimeni nu poate sa inteleaga durerea celuilalt.Plânge pe mormântul tåu,stie cå o auzi si sigur iti povesteste ce grea e viata fara tine.Deja zilele se scurg...se apropie pomana de 20de zile, e dureros tatå ca am ajuns sa-ti mananc coliva,daca înainte, îmi placea acum îmi lasa un gust amar. Mai mereu cand am o problema sau aud o gluma buna ma gandesc la reactia ta,ce-ai fi zis tu,cum ai fi procedat. Inca imi rasuna in urechi vocea ta, e foarte  dureros cand imi dau seama ca nu mai esti, ca nu ne vei mai intampina niciodata la poartå zâmbind, nu-ti voi mai auzi vorba ta celebra:"mai båiete"... Mi-e dor sa stau de vorbå cu tine cum obisnuiam tåticule,mi-e asa de dor sa-ti mai aud rasul.Ma rog sa fii linistit ,sa-ti fie bine acolo unde esti.

Iubiti-va parintii! Macar o data in viata fiecare dintre noi am gandit ca, parintii sunt lucrul cel mai de pret pe lumea asta.Parintii sunt ingerii nostri pazitori pe aceasta lume,ei ne iarta de fiecare data cand gresim si ne iubesc neconditionat.Mama-un cuvanta care suna asa frumos,iubiti-va mama si bucurati-va ca inca mai aveti cui spune acest cuvant,ca are cine inca va astepta la poarta cu bratele deschise,un inger care mereu va vrea binele si va protejeaza,care te ajuta atunci cand cazi si toti te parasesc.Tata-un om bland cum n-am intalnit in aceasta lume pana acum,a avut o viata plina de greutati si tot bland si bun a ramas,pentru mine era ca un Sfant.S-a purtat cu noi mai mult ca un frate,nu ne-a pedepsit cand greseam,zambea sau tinea supararea in el fara sa ne certe.Taticul meu avea un suflet cum putini pe lumea asta il au,un suflet de inger.Era un om de treaba care nu ar fi facut vreodata rau cuiva.Era tatal meu,ma mandresc cu el si cu mama mea,sunt parintii mei trimisi pe acest pamant sa ne ocroteasca ca niste ingeri pazitori.Nu uitati niciodata ca cel mai scump dar primit de la D-zeu sunt parintii,cel mai frumos cadou primit in aceasta viata,fara ei n-am fi existat:Cât mai suntem, cât mai sunt, mângâiaţi-i pe părinţi."