Sufletul meu este secătuit de lacrimile durerii si râuri de-ar curge tot n-ar fi de ajuns pentru a potoli suferinţa din sufletul meu.Amintirile ramân,nu ni le poate lua nimeni,totul în mintea mea e ca si cum s-ar fi petrecut ieri,poate de aceea înca astept sa revii acasa la mama care nu poate trai fara tine.Adorm si parca traiesc un cosmar din care nu ma pot trezi,iar adorm si cand ma trezesc parca tot sper sa nu fie adevarat ca ai plecat pentru totdeauna.În faţa ochilor mei vad parca si acum trupul tau rece si inghetat..feţele triste de langa sicriu,lumânarile de la capul tau,icoana de pe piept,mâinile încrucisate,ochii tåi tristi si uscati acum...lacrima ce ti s-a scurs pe obraz,genele ce ti se miscau desi fara viata erai.Toate astea faceau sa încolteasca în sufletul meu speranta ca ne auzi si suferi alaturi de noi ca ne-ai påråsit.De ce a trebuit sa pleci asa devreme fara sa te uiti cata durere ai lasat în urma ta,eu aveam atata nevoie de tine,de iubirea ta parinteasca.
Cine îmi mai ia de acum apararea,cine ma mai suna duminica ,cine îmi mai trimite mesaje sa ma întrebe ce mai fac?Cat o sa-mi lipseasca sa ma suni de ziua mea:(( .Cand ma gândesc ca esti acum acolo singur,casa ta fiind doar patru scânduri si niste pereti reci.În biserica a fost ultima oara când ti-am putut spune ca te iubesc si ti-am sårutat fruntea asa de înghetata.Drumul spre cimitir a fost scurt dar intrarea era blocata de un tractor care nu pornea...parca nici tu nu te gråbeai sa ajungi în locul pregatit pentru tine,o groapa de 2metri sub pamânt.Lacrimile curgeau siroaie atunci când bårbatii au pus capacul la sicriu ,ploua tare de parca încercai så ne transmiti si tu suferinţa ta.Te-au coborât în groapa ,atunci am simtit cu adevarat colţii sfâsietori ai mortii.Am refuzat sa cred ca tåticul meu ne-a påråsit pentru totdeauna pânå în ultima clipå.Pentru mine moartea lui este o tragedie,parca lumea s-ar sfârsi,a luat cu el o parte din inima mea,pentru restul este ceva firesc ce trebuia så se întâmple.Acum am doi îngeri,unul primit la nastere si altul e tatål meu.De nenumårate ori îl simt aproape,e alåturi de mine.Acum îl våd doar în vise,acolo må însoţeste peste tot ,râdem si vorbim uneori e trist si sufera alaturi de mine din cauza desparţirii.Durerea nu va dispårea niciodata doar ca ma voi resemna cu timpul cred acceptând realitatea si învåtând så tråiesc cu durerea.Dupa moartea unuia din pårinţi viaţa nu mai poate fi la fel ca înainte..totul se schimba,råmâne în sufletul nostru un gol imens si multa durere.Nu stiu unde så gasesc alinare în inima mea care este sfâsiata de durere,desi timpul trece eu tot astept så må sune,mi-e dor de vocea lui calda,de vorbele lui.Dorul de el  e farå margini,nu doresc la nimeni ceea ce simt eu,n-o sa-l mai våd niciodatå,tot ceea ce mi-a råmas sunt niste poze la care ma uit din când în când.Desi am o familie fara el ma simt de parcå as fi a nimanui."Acasa"parca acum are alt sens fara el,mama e tare trista si plânge mereu,a disparut bucuria din casa.Trebuie sa ne preţuim pårintii atât timp cat îi avem lânga noi,mai târziu poate fi prea târziu.