Draga taticule, este noapte tarziu, iar eu nu pot dormi,må gândesc neâncetat la tine. Cat de mult mi-am dorit in ultimele saptamani sa vorbesc cu tine! Dar n-am gasit nici o modalitate så mai pot face acest lucru.Încå nu imi vine sa cred ca esti acum într-o altå lume unde eu nu pot ajunge si ca tu si mama nu mai  sunteti împreuna pentru ca soarta nemiloasa v-a despartit. Îmi este foarte greu sa accept acest lucru, mai ales, cand ma gandesc ca nu te mai intorci niciodata acasa si e asa greu pentru mine sa stiu ca nu-l mai am pe taticul meu.Nu mai iesi ca întotdeauna la poartå sa ma astepti bucuros ca am venit la tine,acum iese doar mama singura în doliu si foarte îndurerata.
 As vrea sa mai putem vorbi din când în când, sa-ti mai pot spune cum decurge viata noastrå,så-ti impartasesc gandurile mele.Înca nu m-am putut obisnui sa traiesc fara tine,nu stiu cum sa fac acest lucru.Ieri am avut botezul nepotelului tau...cât mi-as fi dorit så fii si tu prezent...må gândisem ca pe locul unde ai fi stat tu sa-ţi pun poza si o lumânare în amintirea ta,m-am gândit chiar sa-ti fac o dedicatie:"în memoria tåticului meu care a plecat de curând dintre noi" dar toate astea ar fi întristat-o pe mama si ma doare când våd ca plânge mereu.Au cântat melodiile tale preferate cu" padure draga padure"si "fetele lui tata"...mama si surorile au plâns eu m-am abţinut ,am fost puternica, desi inima mea era sfâsiatå de durere .E foarte greu så suferi în tacere si nimeni sa nu stie.Cu ochii în lacrimi realizez cå taticul meu n-o så mai vinå niciodatå acaså si sufar din zi în zi mai mult.