Au trecut deja 5 zile de cand tatal meu a murit si doar 1 zi de cand l-am inmormantat. Nici acum nu-mi vine sa cred ca nu mai este, desi uneori am impresia ca am acceptat si ca ma voi impaca cu ideea. Ma amagesc singura, pentru ca de fiecare data imi amintesc ceva care sa ma faca sa plang,durerea e la fel de mare ca-n prima zi cand am aflat cutremuratoarea veste ca taticul meu a murit.Era bolnav cu inima,lua tratament si se simtea bine sau cel putin asa ne zicea,poate ca sa nu ne facem griji,mereu spunea:"ma simt bine".Tatal meu tot timpul muncea desi nu avea voie sa faca efort, cand a murit se imbraca sa plece in padure. Avea incredere, ca totul e bine si s-a comportat ca si cand n-ar fi fost bolnav deloc.N-am apucat sa-mi iau ramas bun,ultima oara mi-a trimis un mesaj intrebandu-ma ce mai facem si ca ne pupa.De as fi stiut ca vorbim intr-un fel pentru ultima oara cate i-as fi spus,de ce nu i-am scris ca-l iubesc,ca nu ma durea mana :((((Nu stim sa-i apreciem pe cei de langa noi,decat dupa ce nu mai sunt...N-am putut sa ma duc des pe la el sa-l vad acum am ramas cu o poza:((. I-as da ani din viata mea sa mai traiasca ,sa-l mai pot vedea,as face un efort si l-as vizita mai des nu de Pasti si de Craciun.Nu puteam accepta ca pentru tatal meu trebuia sa cumparam formol,sicriu si altele.Nu pot sa cred ca nu va mai veni acasa sa doarma,ca i-au luat taful pe care unii si-l doreau de multa vreme.Padurea a fost o parte importanta din viata lui,acum plange dupa el.Taticul meu a ramas orfan de tata la varsta de 5ani ,a cunoscut de mic ce sunt lipsurile si totodata ce e munca si de asta si-a dorit ca noi,fetele lui sa nu ducem lipsa de nimic,ne-a iubit mult si noi la fel, l-am iubit enorm de mult.Si-a dorit baieti iar cand s-a nascut surioara cea mai mica si-l intrebau prietenii lui ce are acum, raspundea:doua fete si-o fata!Dar cea din urma fetita a devenit comoara lui,lumina ochilor,cand vorbea de ea ii straluceau ochii de bucurie.As vrea sa spun ca ne-a iubit la fel dar nu pot,ne-a iubit mult pe toate asta e sigur eram fetele lui tata,iar melodia cu acelasi nume era favorita lui.Desi n-a avut baieti se lauda ca baietii lui sunt cei trei gineri si acum are ,cum n-are baieti?Asa a vrut D-zeu si cu exact doua luni inainte sa moara a avut parte si de un nepotel caruia i-a zis "frumusete" si l-a pupat pe frunte ca de ramas bun.Pentru mine acum a devenit un inger pazitor, tot ce fac el o sa vada, mi-as dori sa fiu buna cum era el ,sa fie mandru de mine si din cauza asta o sa incerc mereu sa fiu un om mai bun.In aceste momente pentru mine, lucrul cel mai rau care se putea intampla, s-a intamplat,lucru de care ma temeam inca din copilarie. Acum nu mai mi-e frica asa tare de nimic,stiu ca daca as muri, tatal meu scump si bun ma asteapta undeva acolo sus si abia astept sa ma stranga din nou in brate.Nu stiu inca cum voi reusi sa depasesc aceste momente,cum sa nu urlu de durere cand ma uit la poza lui sau cand imi amintesc asa multe despre el,pot intelege cu adevarat doar cei care si-au pierdut tatal.D-zeu sa-l odihneasca in pace,d-zeu sa-l ierte.Multumim celor care au fost alaturi de noi in aceste momente grele.Eu nu credeam in oameni,in prieteni dar tatal meu credea,el mereu zicea ca a fost cu un prieten si tinea mult la ei.De acum in memoria ta taticule,voi fi mai buna,nu voi mai crede ca oamenii toti sunt rai si egoisti pentru ca" prietenii tai"au fost toti sa te conduca pe ultimul drum si au varsat lacrimi spunand:D-zeu sa-l ierte!Te vom iubi mereu,nu te vom uita niciodata,vei ramane viu prin amintirile noastre!