Pentru mine scrisul este ca un prieten bun,la care ma pot descarca,îi spun tot ce am pe suflet,fåra reţineri,farå teama cå m-ar putea judeca.Atunci când îmi astern gândurile simt ca evadez din lumea reala parcå îmi pot crea o lume numai si numai a mea.Despårţirea recenta de tatål meu pe care l-am iubit nespus de mult, m-a fåcut så tråiesc mai mult în trecut decât în prezent,de acolo am putut så-mi reiau viata de la capåt sa fiu alaturi de toata familia.Uneori regret cå n-am ţinut un jurnal ,acum as fi fost sigura ca ,îmi pot aminti fiecare moment petrecut alaturi de taticul meu care pe zi ce trece se departeaza de noi din ce în ce mai mult iar dorul e tot mai puternic.Pentru mine amintirile încep undeva în jurul vârstei de 4ani chiar daca unele lucruri mi le amintesc doar vag.Duminica ne adunam cu totii ,acaså la bunicii din partea mamei,eram o familie mare si fericitå.Sora cea mai mare se întelegea bine cu unchiul din partea mamei ,care mereu era atent cu ea si-i facea cadouri:un briceag frumos,o pisicuţa...Parcå îl si våd pe bunicul cum ståtea in mijlocul holului si plângea,suferea cumplit cå i-a murit singurul båiat pe care din påcate, nu-l apreciase prea mult cât timp a tråit.La câteva zile dupå înmormântare sora mea, alerga dupa un nene îmbracat ca si unchiul ,a crezut ca-i el si eu am crezut la fel si alergam bucuroasa dupa ea.L-a plâns pe ascuns ani de zile,am surprins-o de multe ori cu poza lui ,eu pricepeam prea putin pe atunci ce înseamna moartea .Cumplita veste, ne-a adus-o chiar bunica,era singura acasa, a murit în bratele ei.Bunicul s-a îmbolnavit imediat dupa moartea unchiului meu si a stat numai prin spitale .S-a stins din viaţå cam la 7ani diferenta dupa moartea scumpului såu fiu.Mi-am luat cu greu ramas bun si de la el i-am pus chiar si un inel în buzunar la piept fara så ma vada nimeni ca sa-si aminteasca de mine,sa nu uite cå l-am iubit.Dupa vreo 7 ani când sa-l dezgroape a murit si saraca bunica accidentata de o ambulanta.Astfel s-au dus repede unul dupa altul unchiul si bunicii si dintr-o familie mare am ramas doar noi: tata,mama si cele trei fiice.Am si amintiri frumoase cum ar fi cele legate de pârâul de lângå casa,care era locul preferat de joacå.
Aveam ca vecini într-o parte o båtrânica care se supara mereu si ne blestema si în cealalta parte erau verisorii nostri.Sora mai mare ,mereu se juca de a razboiul cu verisorul nostru si o certa mama ca era båietoasa.Ne uitam în fiecare duminica la filmul Tarzan si nu pierdeam nici un episod.Tot timpul cat era cald ne legånam în locul ales de taticul nostru drag,un pår înalt din grådinå pozitionat într-o pantå.Îmi amintesc când ducându-ma la joaca m-au pus copii mai mari så sar de pe un zid înalt aproape de pârâu zicând doar:"n-ai curaj"...si am sårit doar raspunsesem deja" ba da am curaj" !Ma dureau toate de la såriturå dar n-am plâns:).Într-o zi s-au gândit sora mea împreuna cu vårul nostru så intre la vecina în gradina ca doar avea de toate:mere våratice,capsuni,caise....Asadar am intrat farå sa-i cerem voie, cåci stiam sigur ca-i plecatå de acasa pentru mai multe zile dar nu ne-am gândit ca råmasese soţul ei.Cand a aparut acesta strigând:" cine-i acolo?".....au rupt-o la fuga pe râpå si au uitat de mine care aveam doar vreo5ani...pâna la gard am pierdut toate merele furate cu greu:)macar n-am mâncat båtaie si vårul i-a zis la un moment dat surorii mele:"sora-ta!"M-au ajutat si pe mine sa ies printr-o spartura din gard.Seara îl asteptam cu nerabdare pe tata sa vina de la muncå,mereu ne aducea câte ceva dulce....Într-o zi m-am jucat cu sora mea cea mare, de-a pacientul (adica eu) si medicul.Cum eu nu puteam imita un om bolnav, i-a legat slapii mamei  unul de altul,sa nu pot pune pasul prea mare ....doar ca a uitat sa-i mai si dezlege si i-a pus asa la usa.Noaptea când a iesit afarå mama si a pus pasul .....a cazut foarte tare s-a lovit , a intrat în casa nestiind în care sa dea ...dar a sarit tata râzand si ne-a aparat :)La sfarsit de saptamana organizam toti copii nunti,fiecare aducea ce putea...aveau chiar si acordeon...era mare zarva iesea lumea pe la porti si se crucea.Îmi amintesc cand organizau jocuri gen"tara,tara,vrem ostasi".....eram multi copii eram fericiti ,ne multumeam cu puţin.Era frumos si când ne jucam de-a baba oarba,de-a v-aţi ascunselea...Pe poiana din faţa casei noastre iarna era zarva mare, ne dadem cu saniile, cu schiurile,ne jucam prin zåpadå.Au trecut anii acum "acaså "nu mai are acelasi sens...uliţa nu mai pare asa plina de viaţå cum era odatå.Ce repede îmbåtrânim,ce repede mai trec anii,asa se duce viata.Unii mor prea devreme pe altii parcå uitå moartea så-i mai ia.Mi-amintesc râzând cum sora cea mare îl cheama pe nepotul vecinei" sa ne jucam"si de câte ori venea såracul påţea câte ceva.Sora mea a avut ideea så ne tragem cu slapii pe påmânt uscat care de atâta båtåtorit aluneca ,doar ca nepotul vecinei si-a luxat glezna, l-a luat bunica lui în spate, zicând lucruri rele la adresa noastrå.Sa nu mai spun atunci când bunicul båiatului a povestit ,ca s-a jucat nepotul lui cu sora mea ,ea ar fi câstigat båtålia iar pedeapsa pentru cel care a pierdut era spânzuråtoarea,norocul lui ca a fost salvat la timp.                                   
Amintiri sunt multe,toţi avem..unele placute altele de care nu vrem så ne amintim.O vecina , a vrut s-o batå degeaba pe surioara mea,ea avea niste geamuri în brate le ridicasem de la tâmplar...când a provocat-o,sora mea cica:ţine geamurile si då-te de o parte...nu mi-as fi imaginat cå o va jumuli asa:))plângea fata cu zece rânduri de lacrimi.Alta data ne-a trimis mama la brutarie ....n-am gasit paine.... dar alte vecine rude cu cea batuta...s-au gândit sa termine probabil treaba începuta de verisoara lor.Astfel ca vine una, si-i trage o palma peste faţå ,tare cât a putut de i-au dat surorii mele lacrimile..mi-a zis în soapta: "poti sa fugi?fugi cât poti de departe!"Si am ascultat-o,am fugit,am luat si o trântå,m-am ridicat si am fugit mai departe...Am privit în urmå si am vazut-o pe sora mea luând sacosa cu torţile de plastic si croind-o cu putere peste faţa....aceasta s-a aplecat de durere ţipând...Verisoara ei care era cu mult mai mare si privea de la distanţå era socatå ca sora mea s-a apårat.Am înteles ca a zåcut doua såptåmâni la pat.Må întreb dacå viaţa le-a schimbat sau au ramas la fel:(...La o distanţå mare de aproape zece ani ,a venit pe lume un bebelus in familia noastra,o fetiţa frumoasa foc toţi am iubit-o si am protejat-o.Desi la început tåticul n-a fost foarte încântat dorindu-si baiat, a iubit-o ca pe ochii din cap...i-ar fi dat si luna de pe cer dacå avea cum..Era si este în continuare,foarte miloasa si buna la suflet....daca plangeam vreodata plangea si ea .Vine intr-o zi o vecinå ,si-mi zice ca a vazut-o cu un pui de sarpe îl plimba pe un båţ,cica ce curajoasa este sora ta.Am înlemnit de fricå,am gasit-o ,deja îi strivise capul sarpelui.Era mica avea vreo5-6ani cel mult dar numai nåzbâtii fåcea.În altå zi am cautat-o cu toti vecinii era noapte si n-o gaseam,pårintii erau disperati,într-un final a gasit-o tata in roata de la tractor ascunsa cu o pisicuţå în brate,asta pentru ca n-avea voie cu pisica.În altå zi îsi adunase o gramada de pietre si arunca in toata lumea care trecea pe drum,a strigat-o un vecin pe mama ca sa-i facå ceva cå sparge capul cuiva:).Am învatat-o så scrie,sa citeascå,cum så se apere daca da cineva în ea ,i-am dat sfaturi de viatå.Ma mândresc cu surorile mele le iubesc pe amândoua mult de tot,ma bucur ca n-am råmas singura pe lume.Noi ne iubim mult si ne ajutåm de câte ori putem.Copilaria este cu siguranţå perioada cea mai frumoaså din viaţa noastrå.De multe ori mi-e dor de acea perioada din viaţa mea,fårå griji,când nimic nu conta.Dupa cum spunea Blaga copilaria este inima tuturor varstelor".V-as întreba pe cei care citiţi vreodatå aceste rânduri :Care este cea mai frumoasa amintire pe care o aveti?Am avut o copilårie minunatå,am multe amintiri de atunci pe care le pastrez cu drag în suflet.N-am fost un copil prea sociabil,eram o fire retraså,timidå si de aceea n-am avut cred prea multe prietene dar cele pe care le-am avut nu le-am uitat niciodatå.E placut ca putem cålåtori în trecut si retråi momentele frumoase din viaţa noastrå.Cum te-as fi putut uita vreodata draga mea prietenå,am si acum caietul de amintiri pe care mi l-ai dåruit dar e prea dureros sa-l råsfoiesc pentru cå ţi-as simţi prea mult lipsa.De acea perioada n-am vorbit deloc,n-am ajuns pânå acolo.În prima parte a copilåriei am stat lânga verii nostri pe urmå,dupa ceva timp ne-am mutat în casa destinata unchiului meu care murise.N-am fost întâmpinaţi cu braţele deschise de cåtre vecini si am avut o perioada în care am suferit ca ne-am mutat aici,regretam dupa fosta caså si tot ce reprezenta pe vremea aceea pentru mine.Amintirile neplacute nu vreau sa le retråiesc dar am trecut peste ce era mai greu pentru ca am avut alåturi prietene adevårate.Era frumos atunci când jucam sotronul,când såream coarda,când jucam baba-oarba si sora mea cea mare a intrat cu capul într-un perete...asta a fost o gluma nu tocmai buna draga mea prietenå...tu ai strigat:"aici..."iar ea te-a crezut pe cuvânt...Îmi amintesc cu drag cå, faceam prajituri gen faguri si nuci pe care le împårteam ca surorile,clatite la fel..leagånul facut de bunicul tåu, D-zeu sa-l ierte,condoleante pe aceastå cale,de verisorii tåi pe care-i adoram si-i plimbam toata ziua,de clasoarele în care colecţionam timbre,de furatul visinelor,dudelor....nucilor...de râsul tåu inconfundabil.Multe amintiri din copilårie le am legate de tine...Si da,cum as fi putut uita noaptea cu cutitul....ce urât ne-a mai fost ....ce ţipam când a iesit  din caså" baba" cum îi ziceam noi pe atunci,cu pårul albit de vreme, ciufulitå......N-am uitat nici zilele în care ne plimbam,nici sfaturile pe care mi le dådeai.Din påcate anii trec,am îmbatrânit cred, cu vreo 15 ani de când nu ne-am mai våzut....viaţa ne-a despårţit.Am avut niste parinti buni care ne-au oferit toata dragostea lor.E grea viata fara sa ai cui mai spune tata,chiar daca nu-l vezi des stii ca e acolo undeva viu,ca traieste,ca-i sanatos.Macar înca mai avem cui spune mama trebuie sa avem grija de ea ca atat mai avem pe lume,ea ne-a mai råmas.Iubiti-va pårintii cât mai suntem,cât mai sunt!