Tata ai plecat intr-o alta lume,una mai buna.Cand ma întorc acasa,nimic nu mai e ca înainte,casa pare pustie,goalå.Ai plecat taticule,nu m-ai asteptat sa vin.As vrea sa cred ca s-a produs o greseala,ca totul e un vis urat,ca undeva s-a produs o eroare și mâine ma voi trezi în lumea de dinainte. Unde-ai plecat? In ce lume trista m-ai lasat?Inima mea jeleste,sufletul meu suspina iar lacrimile-mi curg fara incetare.Au trecut aproape 3luni de cand ai luat-o pe un drum fara cale de întoarcere...dar parca s-au scurs ani din viaţa mea.Nopti la rand am bântuit padurile si locuri necunoscute mie,te-am cautat in vise dar nu te-am gasit nicaieri,am ajuns la mormântul tåu privind cu durere la mormanul de pamant amestecat cu flori,te-am tot strigat ,am plâns si-am ţipat dar nu mi-ai putut raspunde. Suferinta intrece orice limita,sufletul parca se zbate între viata si moarte iar unor amintiri,sentimente parcå nu le mai poti rezista.Uneori simti c-ai vrea sa pleci,sa pårasesti aceasta lume,sa-ti simti sufletul plutind,sa uiti de tot si de toate caci pana la urma viata asta trecatoare nu-i decât o iluzie.Atunci cand se apropie momentul final,simti cu siguranta cum sufletul isi ia ramas bun,ca te indrepti catre un nou drum,te pregatesti pentru o noua viata. Ramanem cu impresia ca viata este locul despartirilor,ne despartim uneori chiar si fara sa ne luam ramas bun ,de la tot ce iubim.Moartea ne ia prin surprindere si ne duce departe de acest pamant...undeva in univers.Tata a murit in aceasta toamna,anotimp ploios si trist asa cum a ramas si sufletul meu.Asa a vrut Dumnezeu,asta este viata,mergem înainte pana cand intr-o zi cadem doborati de suferinta,de tristete.As vrea sa vin tåticule in lumea ta,acolo unde numai tu stii cum se poate ajunge,numai tu ma poti chema.E greu sa te prefaci ca esti bine,ca ti-ai revenit dar sa nu-ti poti gasi drumul.Tristetea, durerea sunt ca o boala la care exista doar un medicament adica lacrimile.Uneori cei dragi pleaca dincolo cu o parte din noi si nu se mai întorc.Ramanem pe pamant si spunem ca suntem vii dar nu asa ne si simtim caci o parte din noi nu mai este.Suntem condamnati la moarte înca de când ne nastem,când se apropie cred ca simţim asta,ne cheama,ne striga stim ca mai avem putin si atunci ne luam ramas bun de la cei pe care-i iubim intr-un mod inconstient.Simt cum sufletul meu rånit sângereaza,probabil timpul vindeca rånile dar pentru asta ar trebui sa treaca mulţi ani de acum încolo....Viaţa mi-a dat o palma grea si cu sufletul îndoliat am mers mai departe desi nu puţine au fost dåţile când am simţit ca nu mai am loc în aceasta lume.În viata mea s-a închis o usa pe care a plecat tatal meu,probabil s-a deschis o alta usa dar eu am råmas in fata unei usi care nu se va mai deschide niciodata...asteptand.Soarta mi-a dat o lovitura greu de suportat,o parte din mine plânge continuu,ţipa de durere dar nimeni din lumea asta nu ma poate auzi,nimeni nu ma poate întelege sau ajuta.Am încercat sa-l ajutam,sa-l salvam atunci când am aflat ca-i bolnav dar acum simt c-am pierdut lupta cu viata,cu boala,cu soarta...am råmas doar cu sufletul sfâsiat de durere..ca poate mai puteam face ceva daca am fi stiut ca tot nu se simţea bine.Deodata viata mi se pare atat de grea,cu oameni care au inimi de gheata ,egoisti ,fiecare cu drumul lui dar totusi cum i-a putut spune cineva mamei:iti trebuia o cruce de asta sa duci sau lasa nu-l mai plange ca sta bine acolo unde-i acum...adica sub pamant.Trist ca nu ne pasa de durerea celorlalti si nici macar nu respectam suferinta lor adica sa-i lasam sa-si planga necazul daca nu-i putem ajuta cu nimic.Mi-am pierdut speranta ca rana sufletului meu se va mai vindeca vreodata...nu mai am tata...nu mai am în bratele cui alerga atunci cand am un necaz,nu mai are cine-mi alina suferintele...Amintirile din copilarie reprezinta pentru mine o bogatie nepretuita....uneori ajungem sa traim cu aceste amntiri.Drumul vietii unora dintre noi este presarat cu multe obstacole,suferinta...lacrimi.De multe ori ajungem la o concluzie dura ,ca prietenia nu exista,ca nimeni nu-ti vrea binele....ca nu te poti baza cu adevarat pe nimeni...singurii prieteni adevarati care ne iubesc necondiţionat sunt parintii din pacate întelegem uneori prea târziu.Singurul regret e ca nu l-am pretuit asa cum merita...viata ne duce uneori departe de casa iar cand te întorci la casa parinteasca cei care te-au tot asteptat nu mai sunt ...intr-o zi nu mai are cine-ti deschide poarta....ramai doar cu lacrimi si durere..te consolezi cu gandul ca si tu vei muri intr-o zi si-i vei reîntalni.Ce emotii aveam inainte cand venea Craciunul acum e doar o sarbatoare:(....Nu mai este tata,acel om cu suflet mare,sincer,care ne astepta cu bratele deschise in fiecare an.N-o sa ma mai chinui in noaptea de revelion sa prind retea libera, sa-l sun sau sa-i trimit macar un mesaj cu:La multi ani!.....Nici n-o sa ma mai poata suna sa ma intrebe ce facem si sa ne spuna un sincer:La multi ani!Oricat de departe ne poarta viata,o parte din sufletul nostru ramane in casa parinteasca,acolo unde ne-am inceput viata,unde am copilarit iar adevaratele sarbatori sunt cele petrecute in familie.Dar viata nu ne asteapta,anii se scurg...ramanem doar cu amintirile..trebuie sa invatam sa pretuim ceea ce ne-a mai ramas.Timpul trece si realizam ca n-am reusit sa facem multe lucruri iar "mai tarziu" poate fi "prea tarziu"pentru regrete,lacrimi...Nu ne putem impotrivi destinului uneori trebuie sa acceptam ceea ce ne ofera viata.Te iubesc tata dar tu stii asta,în sufletul meu vei ramâne cel mai bun tată ,aş da orice să te mai pot strânge în braţe si pentru a-ţi mai auzi o singură dată glasul.Trecerea timpului nu poate şterge amintirea ta ...  acum sper doar că ţi-e bine acolo unde eşti, şi sper să ai grijă de noi de acolo din cer.. mi-e foarte greu s-accept că ai plecat aşa…  n-am apucat sa ne luam nici macar ramas bun.Mi-e dor de tine tata