TRATAREA ADHD-ULUI Şl AUTISMULUI
Doctorii prescriu de regulă amfetamine pentru tratarea ADHD. Acest tratament pare complet nelalocul lui, căci amfetaminele sunt stimulente, acesta fiind ultimul lucru de care ar avea nevoie un copil hiperactiv care nu se poate concentra.

Prescrierea de amfetamine îmi reaminteşte de o practică de la sfârşitul secolului al XlX-lea, când copiilor le era administrat Siropul de Calmare al Doamnei Winslow atunci când nu erau cuminţi. Siropul îi liniştea într-adevăr rapid pe copii întrucât conţinea morfină! în cele din urmă, când s-a stabilit că această substanţă narcotică este periculoasă pentru copii produsul a fost retras de pe piaţă.

Când doctorii prescriu amfetamine pentru a-i ajuta pe copii să se concentreze pe perioade scurte, procedeul dă rezultate, spre uimirea comunităţilor medicale, care nu ştiu de ce. Cheia acestui mister este dezvoltarea excepţională a creierului acestor copii. Accesarea porţiunilor de regulă nefolosite ale creierului şi producerea unui mare număr de neuroni evoluaţi şi adaptabili necesită o cantitate de glucoza (care este principala hrană a creierului) de 2-3 ori mai mare decât cea de care are nevoie un creier obişnuit. Există o posibilitate destul de mare ca un astfel de copil să nu primească suficientă glucoza pentru a-şi hrăni creierul, acest lucru fiind în mare măsură responsabil pentru comportamentul său de tip ADHD. Amfetaminele stimulează glandele suprarenale să producă adrenalină, pe care creierul o acceptă în locul glucozei, alimentându-şi astfel activităţile. Pentru a circumscrie metalele grele toxice din creier, precum mercurul, adrenalina forţează impulsurile electrice ale nervilor să se activeze într-un ritm alarmant. Acest lucru stabilizează ADHD-ul copilului şi îl ajută să se concentreze, deşi doar pe moment. Problema este că amfetaminele creează o povară uriaşă pentru glandele suprarenale (ca să nu mai vorbim de celelalte organe inundate în mod regulat cu adrenalină). Dacă acest medicament este luat ani la rând, mai devreme sau mai târziu glandele suprarenale Mevin epuizate şi instabile, fapt care poate conduce la foarte multe probleme. Am vorbit adeseori cu tineri adulţi care au probleme cu glandele suprarenale, suferind de o oboseală extremă şi de anxietate, din cauza amfetaminei prescrise de medici.

O soluţie mai bună pe termen lung pentru ADHD şi autism constă în a-ţi hrăni copilul cu cantităţi mari de fructe proaspete, de preferinţă organice. In acest fel îi vei oferi suficientă glucoza, de cea mai bună calitate posibilă. (Vezi şi capitolul 20, „Teama de fructe".) Fii creativ şi ajută-ţi copilul să îşi facă o obişnuinţă din a mânca fructe, de pildă prin amestecarea cu blenderul a bananelor congelate până când obţii consistenţa unei îngheţate.

La ora actuală, trendul dietetic asociat cu managementul ADHD-ului şi autismului constă în eliminarea cerealelor si zahărului. Această decizie este înţeleaptă, dar numai dacă zaharurile eliminate sunt înlocuite cu fructele. Un alt trend se referă la dieta chetogenică bogată în grăsimi. Şi de această dată, doctorii care se tem de zahăr recomandă această dietă, deşi aceasta nu este deloc benefică. Ea conduce la o (eventuală) îmbunătăţire temporară, dar numai pentru că conţinutul ridicat de grăsime sileşte glandele suprarenale să secrete adrenalină, care îi permite copilului să se concentreze mai bine o vreme. In final, ea conduce însă la epuizarea glandelor suprarenale. In cazul în care copilul tău nu primeşte zahăr din fructe (în forma sa naturală), el va continua să aibă probleme cu simptomele ADHD-ului şi autismului.

Dacă copilul tău simte nevoia să consume mari cantităţi de alimente bogate în zahăr sau în amidon, cu foarte multe calorii, cum sunt cartofii prăjiţi sau prăjelile în general, poţi fi convins că aceasta este maniera creierului său de a-i spune că are nevoie de glucoza. Problema este că pe lângă faptul că conţine cel mai nociv tip de zahăr, complet lipsit de alte substanţe nutritive, mâncarea de tip „fast-food" conţine inclusiv uleiuri râncede din plante modificate genetic, care împiedică zahărul să ajungă la creier. De aceea, astfel de „trataţii" nu au efecte benefice asupra ADHD-ului şi autismului.

De fapt, pe lângă eliminarea dulciurilor tradiţionale, la modul ideal ar trebui să elimini toate produsele din grâu şi care conţin gluten din dieta copilului tău, precum şi aditivii şi alimentele toxice, precum porumbul, MSG şi aspartamul. (Vezi în această direcţie capitolul 19, „Ce nu trebuie să mănânci".)

In plus, fereşte-ţi copilul de orice alte tipuri de otrăvuri în special de metalele grele toxice. (Vezi în această direcţie capitolul 18, „Eliberează-ţi creierul şi corpul de toxine".) întreabă-te întotdeauna la ce îţi expui copilul.

In sfârşit, încearcă să îţi obişnuieşti copilul să consume zilnic plante medicinale, suplimente şi alimente vindecătoare, din lista care urmează. Ce-i drept, circa 85% dintre copiii care suferă de ADHD sau de autism nu vor fi dispuşi să coopereze. De aceea, dacă eşti de părere că copilul tău ar putea beneficia de pe urma consumului acestor produse, fii inventiv şi prezintă-i-le într-o manieră cât mai atrăgătoare (sau camuflează-le). Angrenează-ţi inclusiv copilul în acest proces, modelându-ţi abordarea în funcţie de dorinţele şi de personalitatea lui. O mamă ştie cel mai bine cum să satisfacă interesele copilului său. Orice copil este unic şi uimitor din toate punctele de vedere, aşa că avansează din mers şi încearcă tot ce îţi stă în puteri.

Alimente vindecătoare
Dieta este un factor cheie în procesul de recuperare de pe urma ADHD-ului şi autismului. Există alimente extrem de benefice pentru eliminarea metalelor grele şi a altor toxine din organism, vindecarea ţesuturilor cerebrale, susţinerea transmisiei semnalelor între neuroni, furnizarea de glucoza către creier, calmarea minţii şi întărirea sistemului nervos central. Printre acestea se numără: afinele de pădure, coriandrul, uleiul de cocos, ţelina, bananele, murele, avocado, căpşunile şi seminţele de in.

Plante medicinale şi suplimente alimentare
9 EPA & DHA (acid eicosapentaenoic şi acid docosahexaenoic): contribuie la repararea şi la creşterea neuronilor. Cumpără întotdeauna un produs vegetal (nu varianta din ulei de peşte).
• Ester-C: această formă de vitamina C contribuie la repararea neurotransmiţătorilor deterioraţi şi dinamizează glandele suprarenale. De asemenea, ajută la purificarea ficatului şi la eliminarea toxinelor.
• GABA (acid gama-aminobutiric): întăreşte neuropeptidele şi neurotransmiţătorii, şi calmează sistemul nervos central.
• Ginkgo biloba: contribuie la eliminarea mercurului din creier şi reduce inflamaţiile la acest nivel.
• Ginseng: fortifică glandele suprarenale.
• Magneziu: stimulează capacitatea de a gândi, învăţa, citi şi vorbi, precum şi memoria. De asemenea, calmează sistemul nervos central.
• Melatonină: reduce inflamaţiile din creier. De asemenea, ajută la repararea şi la creşterea neuronilor.
• Probiotice: echilibrează şi susţin sistemul digestiv, stimulând astfel indirect sistemul imunitar. Poţi alege orice brand de produse naturale şi de foarte bună calitate.
• Roiniţă: reduce inflamaţiile şi alină sistemul nervos central. De asemenea, ucide viruşii, bacteriile şi ciupercile care pot inflama tractul intestinal, generând alergii alimentare.
• Spirulină (de preferinţă din Hawaii): este esenţială pentru eliminarea metalelor grele din creier. De asemenea, ajută la creşterea neuronilor noi şi la întărirea neurotransmiţătorilor.
• Vitamina B12 (sub formă de metilcobalamină şi/sau adenozilcobalamină): stimulează creierul si sistemul nervos central.
• Vitamina B-Complex: hrăneşte şi susţine creierul şi trunchiul cerebral.
• Zinc: fortifică sistemul endocrin, inclusiv glandele suprarenale, tiroida şi talamusul. La rândul lui, acest sistem susţine neurotransmiţătorii.

Sursa:sfaturi ortodoxe.ro

Este cunoscut astazi ca multe dereglari psihice sunt cauzate de inflamatia din creier care determina in final moartea celulelor nervoase. Aceasta reactie inflamatorie pleaca din stomac si este cauzata de lipsa anumitor nutrienti din alimentatie: magneziu, acizi omega 3, probiotice, vitamine si minerale esentiale pentru functionarea optima a organismului.