It Takes Two To Talk"traducere carte
duminică, mai 27, 2018"It Takes Two To Talk" comercializata de Centrul Hanen si scrisa de ortofonista Ayala Manolson se poate comanda in Canada.
Cartea am gasit-o tradusa pe forumul despre copii.com de catre o mamica pe nume Otilia( ajutata la ultimele capitole de alte mamici binevoitoare)care a pus-o la dispozitie pe site
pentru a ajuta si alti parinti care au copii cu probleme de limbaj sau comunicare.
In varianta originala (in engleza) cartea e impartita in felul urmator:
Cap 1 – Mai multe despre comunicarea copilului dvs
Cap 2 – Lasati copilul sa preia initiativa
Cap 3 - Urmati initiativa copilului
Cap 4 – Pastrati interactiunea
Cap 5 – Rutinele care ne ajuta
Cap 6 – Adaugati limbaj la interactiune
Cap 7 – Hai sa ne jucam!
Cap 8 – Sa impartim cartile
Cap 9 – Sa evoluam cu ajutorul muzicii
In varianta franceza capitolele sunt urmatoarele:
Introducere
Cap. 1 Lasati copilul sa preia initiativa
Cap. 2 Adaptati-va pentru a urma initiativa copilului
Cap. 3 Adaugati limbaj si experiente
Cap. 4 Sa ne jucam de-a "cei 3 A"
Cap. 5 Cum sa invatam amuzindu-ne: jocurile
Cap. 6 Sa invatam prin muzica
Cap. 7 Cartile: sa citim impreuna
Cap. 8 Sa creem impreuna
Cum sa ne ajutam copilul sa comunice
Ghidul parintilor
Avem cu totii un vis si o speranta; aceea ca intr-o zi copilul nostru sa vorbeasca clar si natural. Invatatul vorbirii nu se limiteaza la a invata cuvintele corecte, ci trebuie invatat sa recunoastem sentimentele, sa intelegem ideile, sa invatam a fi o persoana si sa intram in relatie cu alte persoane.
Copilul invata sa comunice prin contactul sau cu lumea inconjuratoare. Iar parintii ocupa locul cel mai important in universul copilului. Ceea ce parintii spun si fac joaca un rol extrem de important si da copilului ocazia de a invata.
Vorbirea se invata in 2.
Introducere
Cel mai frumos cadou pe care il poate face un parinte copilului sau este sa-l ajute si sa-l invete sa comunice cu lumea. Am cunoscut cu totii frustrarea de a incerca sa comunicam cu un copil incapabil de a vorbi, sau care vorbeste pe limba lui, sau care este total indiferent. Sub presiunea stresului chiar si parintii cei mai rezonabili si afectuosi pot deveni frustrati si descurajati.
Cum sa vorbim unui copil care are o capacitate de comunicare limitata? Unui copil caruia ii lipseste dorinta de a vorbi? Unui copil care nu ne asculta, care e agitat sau care se opune? Aceste situatii cer capacitati speciale din partea parintilor.
Aceasta carte ne propune moduri de a crea o buna comunicare cu copilul nostru depasind obstacolele care sunt: capacitati limitate, opozitie, sentimentul neputintei, indoielile beneficiilor comunicarii.
Daca copilul nostru nu comunica asa cum ne-am astepta, poate ca nu este din cauza dezinteresului, ci mai degraba pentru ca nu prea stie cum sa raspunda. Chiar daca are capacitatea de a raspunde, copilul poate gândi ca n-o sa-l intelegem si refuza atunci sa vorbeasca. In spatele comportamentului copilului nostru se pot ascunde temeri, lipsa de incredere in sine; refuzul de a vorbi ar fi atunci un mod de a se proteja.
Problema pe care o avem nu vine numai din cauza comportamentul copilului nostru, ci si de la reactia noastra in fata acestui comportament. Daca acest copil ne arata prea putin interes pentru limbaj, atunci noi avem tendinta de a vorbi in locul lui sau de a-l ignora. Daca nu raspunde eforturilor noastre de a comunica cu el, atunci adesea vom insista mai mult. Daca se incapatâneaza, incercam sa-l fortam, sa-i impunem dorinta noastra. Cel mai adesea, vrând sa infrângem rezistenta lui nu reusim decit s-o facem si mai mare.
Atunci ne simtim descurajati si suntem tentati sa-i dam ceea ce credem noi ca vrea, sa abandonam partida, doar ca ar fi pacat pentru el si pentru noi. De fapt ii lipsesc ocaziile si incurajarile de care orice copil are nevoie pentru a ameliora capacitatea sa de a invata sa vorbeasca.
Metoda HANEN ofera solutii care pot parea paradoxale la multi dintre noi: aceasta consta in a reactiona invers decit reactionam in mod natural atunci cind comunicarea esueaza. Principiul fundamental al metodei Hanen este de a incuraja comunicarea intr-un mod indirect. In loc sa-i zicem ce trebuie sa faca, ii dam ocazia sa descopere singur. Vrem ca el sa resimta mai usor bucuriile si avantajele comunicarii.
Metoda Hanen privilegiaza crearea de contacte afectuoase cu copilul prin comunicare si invatare. L-am numit "calea celor 3A". Ea consista in a:
acorda copilului nostru posibilitatea de a lua initiative
adapta pentru a trai impreuna momentul
ajuta limbaj si experiente
Calea celor "3A" poate fi folosita cu orice copil de vârsta prescolara, chiar si cu bebelusii, pentru a-i incuraja sa comunice cind sunt bolnavi, incapatânati sau capriciosi.
Capitolul 1
Sa dam copilului nostru posibilitatea de a lua initiative
In acest capitol descoperim:
- motivele pentru care este important de a acorda copilului nostru posibilitatea de a lua initiative, pentru ca sa poata sa ne aduca la cunostinta sentimentele si nevoile sale, sau sa exprime ceea ce-l intereseaza
- maniera in care ne influentam copilul in achizitionarea mândriei si a sentimentului de frumusete interioara
- maniera de a cunoaste propriul nostru copil, dându-ne timpul de a-l descoperi, de a astepta si de a asculta incercarile lui de a comunica
- ceea ce putem astepta de la copilul nostru
Parintii joaca mai multe roluri, citeodata toate in acelasi timp! Trebuie sa fim in acelasi timp politai si prieteni, povestitori si soferi, schimbatori de scutece sau infirmieri. Citeodata uitam ca ceea ce facem, dar mai ales cum facem schimba totul.
Atunci cind ne jucam de-a "bona buna la toate"
Vrem sa fim parinti buni. Vrem sa satisfacem nevoile si dorintele copiilor nostri.
Este greu sa rezistam reflexului natural de a usura lucrurile vorbind sau reactionând in locul lui de cite ori copilul pare incapabil de a se exprima sau de a se descurca.
Totusi, chiar daca noi credem ca-i simplificam si-i usuram lucrurile si ca-l ajutam, il privam de posibilitatea de a-si exprima curiozitatea, sentimentele, nevoile. Daca noi facem totul si vorbim in locul lui, atunci nu ii dam ocazia de a descoperi singur cum sa se descurce si sa se exprime.
Atunci cind ne jucam de-a "vârtejul"
Avem atâtea de facut!!! Sa organizam, sa prevedem, sa realizam, sa muncim, sa facem cumparaturi, sa ne ducem, sa ne intoarcem… Bineinteles ca toate activitatile astea ne vor ajuta copilul sa aibe o viata cotidiana mai bogata, mai bine umpluta si mai fericita.
Vrând sa facem totul consumam multa energie si mult timp, dar copilul nostru este un pic uitat in tot acest vârtej.
Daca avem cite ceva de facut in orice moment atunci nu mai avem suficient timp pentru a crea cu copilul nostru legaturile afectuoase care ar trebui sa-l ajute sa progreseze.
Ii vorbim, dar nu-l ascultam.
Atunci cind ne jucam de-a "profesorul"
Stim ca rolul unui parinte este de a educa si avem atitea lucruri sa-i invatam pe copiii nostri incât monopolizam deseori conversatia. De multe ori uitam ca un copil invata mai bine prin propria lui experienta decit privind sau ascultând ce si cum trebuie facut. Daca noi suntem singurii care vorbim, copilul nu are ocazia sa invete prin propria lui experienta.
Atunci cind jucam rolul partenerului care asculta…
…folosim "calea celor 3A" pentru a incuraja copilul nostru sa stabileasca un contact si sa comunice.
Copilul nostru se simte recunoscut si special pentru ca:
- ii acordam posibilitatea de a lua initiativa
- ne adaptam pentru a partaja momentul impreuna cu el
- ajutam limbajul si experienta
Intreaga noastra atentie si deschiderea il ajuta sa achizitioneze sentimente si incredere in sine, forta si satisfactie!
Atunci cind ne gasim timpul de a partaja experiente cu copilul nostru, il incurajam sa stabileasca contacte umane care il vor ajuta sa cunoasca lumea si sa invete.
Vorbirea este un joc in 2 si comportamentul nostru face toata diferenta. E greu sa ajutam copilul sa invete sa vorbeasca daca suntem prea ocupati sa facem totul pentru el, daca suntem supraincarcati de treburi sau daca ne credem profesori. Fiind parteneri ai copilului dispusi sa-l asculte, vom avea posibilitati nelimitate de a dialoga cu el si de a-l invata o gramada de lucruri.
Te voi lua si te voi mirosi,
Te voi gusta si te voi asculta
Voi asculta sunetele tale, poate cuvintele tale,
si mai târziu, cind te voi cunoaste cu adevarat,
Iti voi pune intrebari, duios, ca sa nu-ti fie teama
Si tu sa ma cunosti la rândul tau
si mai apoi sa ai incredere in tine
Impreuna vom descoperi Lumea."
Mary MacCracken
Pentru a ne ajuta copilul sa cunoasca lumea trebuie mai intâi sa-l cunoastem bine si sa-i câstigam increderea. In dorinta noastra de a satisface nevoile copilului, de a-l invata ce e viata si de a se amuza avem reflexul natural de a anticipa nevoile sale, de a-i spune ce trebuie sa faca, de a alege jocurile in locul lui. Dar trebuie sa facem un efort constient de a observa, astepta si asculta copilul. Este prima etapa si cea mai importanta pentru a ne cunoaste copilul.
Observind = ajungem sa recunoastem sentimentele si nevoile copilului
Asteptind = dam copilului posibilitatea de a se exprima in felul sau
Ascultind = il incurajam sa se exprime
Observarea
Chiar daca copilul nu se exprima inca cu cuvinte, putem recunoaste usor sentimentele si nevoile lui daca avem timpul necesar ca sa observam:
- ce ii retine atentia
- expresia chipului lui
- limbajul corpului
Câteodata observarea tuturor acestor elemente este insuficienta pentru a ne permite sa intelegem clar ceea ce incearca copilul sa ne spuna. Este poate necesar sa observam indici mai subtili:
- gradul de desteptare
- ritmul respiratiei
- schimbarea fetei
- tonul, volumul si durata sunetelor
Pentru a invata sa recunoastem ansamblul unic de moduri de comunicare folosit de fiecare copil ne trebuie mult timp si determinare.
Asteptarea
Sa asteptam copilul nostru sa comunice este destul de greu!
Viata noastra este tot mai trepidanta si credem ca noi, adultii, avem datoria de a invata, evalua cunostintele copilului nostru si de a conduce conversatia. Avem tendinta sa nu asteptam copilul sa se exprime, ci mai degraba sa ii impozam ajutorul nostru: vorbim in locul lui, raspundem in locul lui si folosim un limbaj dominator (ordine si intrebari)
Daca incercam sa ne facem existenta mai simpla, mai usoara si mai rapida, riscam sa ignoram sentimentele, nevoile si curiozitatea copilului nostru…
Daca stim sa asteptam, ii dam copilului nostru sansa de a cunoaste. Putem remarca ceea ce-i retine atentia, putem descoperi expresia fetei sale, putem asculta sunetele pe care le scoate.
Ascultarea
Recunoasteti scena?… De cite ori, in conversatiile noastre cu copilul, suntem singurii care vorbim?…
"Asculti muzica, Tomas? Muzica iti place? E bine!!! Ce muzica frumoasa!!! Bravo!!!!!"
Atunci cind vorbim copilului nostru iar acesta nu ne raspunde avem reflexul de a "astupa golul", de a ne raspunde singuri la toate intrebarile si de a continua fara nici o pauza.
Credem ca usuram lucrurile, dar in realitate sabotam dezvoltarea sa cu cele mai bune intentii. Nu asteptam raspuns din partea lui si el va raspunde asteptarilor noastre… necomunicând.
Daca, din contra, il ascultam atent, toata atentia noastra ii va da increderea si curajul necesare pentru a face eforturi.
Daca ne ascultam atent copilul il vom intelege mai bine si ii vom putea raspunde cu mai multa sensibilitate.
Singurul mod de a sti ce se-ntimpla cu un copil este sa-l asculti. Insa nu-l putem asculta atâta timp cât vorbim.
Câteodata trebuie sa facem un efort constient pentru a putea descoperi sentimentele, nevoile si interesele copiilor nostri.
Mama a luat-o pe Lea in brate si a pus-o in fata oglinzii ca sa se vada cit este de frumoasa. Mama batea usurel in oglinda pentru a atrage atentia fetitei, dar aceasta privea constant in jos. Mama nu intelegea de ce Lea nu e fascinata de oglinda asa cum ar fi crezut. Pina cind a remarcat ca Lea privea florile asezate sub oglinda, ea a urmat initiativa fetitei si apoi s-au amuzat grozav mirosind trandafirii!
Tata vroia sa-i citeasca o poveste lui Benjamin, dar acesta incerca intr-una sa intoarca paginile. Tata si-a dat seama ca baietelul nu era interesat de poveste, atunci s-a oprit din citit. El a remarcat ca Benjamin parea fascinat de imaginea unui câine mare din carte si atunci a inceput sa latre, ceea ce l-a amuzat enorm pe baietel!
Catherine era foarte entuziasmata cind s-a intors de la o vizita la Zoo si a inceput sa-i povesteasca mamei sale. Mama ei a intrerupt-o spunând: "Ti-au placut maimutele? Stiam eu ca or sa-ti placa! Astea-s si animalele mele preferate! Hai, Catherine, e timpul sa te speli pe miini si sa treci la masa!" Catherine era dezamagita, a devenit trista si tacuta. Mama ei a uitat s-o asculte si a ratat ocazia de a vorbi cu fata ei despre ceea ce o interesase mai mult: floricelele de porumb!
Daca remarcam...
- ca vorbim singuri
- ca ajutam chiar si atunci cind nu este nevoie
- ca spunem ce trebuie sa faca
- ca intrerupem
- ca noi credem ca stim ce copilul vrea sa ne spuna
...amintiti-va da trebuie sa va faceti timp ca sa va OBSERVATI, ASTEPTATI si ASCULTATI copilul.
Cum sa acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa in viata de toate zilele?
- daca varsam putin lapte pe jos sarim sa stergem imediat... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla ce crede el despre aceasta situatie.
- daca suna cineva la usa vrem sa raspundem imediat... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa vom vedea daca reactioneaza la sonerie si daca da, cum.
- daca ii citim o poveste vrem s-o citim de la inceput pina la sfârsit, fara sa ne departam de text... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla ceea ce-l intereseaza cu adevarat in aceasta carte.
- daca dam o jucarie copilului, am vrea ca sa se joace cu jucaria pe care i-am ales-o noi... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla cu ce anume vrea el sa se joace de fapt.
Comunicarea se dezvolta progresiv
E important sa ne amintim ca fiecare copil achizitioneaza capacitatea de a comunica putin câte putin. Fiecare copil progreseaza in ritmul si in felul sau, trecind prin toate cele 5 etape de dezvoltare pe masura ce invata sa joace jocul comunicarii.
Stiind in ce stadiu de dezvoltare se afla copilul nostru, vom putea recunoaste si accepta modul de comunicare pe care il foloseste si vom intelege ce rol putem juca pentru a-l sustine in progresele sale.
Nivelul 1
Copilul isi face cunoscute interesele si nevoile sale prin limbajul corporal si emitind sunete (gingureste) Parintii interpreteaza sunetele si gesturile sale.
La acest nivel, copilul in general:
- plinge, priveste, zimbeste, tipa
- emite sunete care se aseamana cu vocalele
- isi schimba vocea (volumul, tonul etc.)
- isi schimba culoarea fetei
- isi misca corpul
Nivelul 2
Copilul se minuneaza de toate descoperirile pe care le face. Incepe sa fie interesat de oameni, de animele si de toate obiectele care populeaza universul lui care se mareste intr-una. Intelegem expresia chipului si a gesturilor sale cu atit mai bine cu cât experientele sale devin tot mai numeroase, creste si exploreaza lumea.
La acest nivel, copilul in general:
- comunica prin expresia chipului
- se deplaseaza in directia obiectelor si persoanelor
- scoate sunete care seamana din ce in ce mai mult a consoane si vocale
- se poate concentra pe un obiect sau pe o persoana
Nivelul 3
Aptitudinile de comunicare ale copilului se dezvolta, acum este capabil sa "dialogheze" cu noi mai usor. Face eforturi tot mai mari sa ne atraga atentia, ne cere tot mai mult ajutorul sau aprobarea. Incepe sa ne ceara lucruri precise.
La nivelul 3, copiii in general:
- arata cu degetul persoane sau obiecte precise
- clatina din cap si-si agita miinile
- ne arata prin gesturi ce vrea sa spuna
- citeodata foloseste cuvinte/semne izolate
- isi acordeaza privirea cu sunete si gesturi
Nivelul 4
Copilul incepe sa foloseasca cuvinte-semne in mod sistematic. Ca sa-i intelegem sentimentele trebuie in continuare sa interpretam limbajul corporal si expresia fetei.
La nivelul 4, copilul in general:
- foloseste frecvent cuvinte-semne izolate
- combina cuvinte pe care le intelegem foarte greu
- combina doua cuvinte/semne sau mai mult in expresii sau propozitii
Nivelul 5
Copilul incepe sa faca propozitii formate din 3 sau mai multe cuvinte.
Aceasta carte ne explica cum putem ajuta copilul sa progreseze pina la nivelul 5.
Tabelul de observatie de la sfirsit ne ajuta sa determinam ce nivel a atins copilul nostru si ne permite sa ne facem o idee precisa despre stadiul urmator al evolutiei sale.
Ca sa rezumam:
Atunci cind ii dam copilului nostru posibilitatea de a lua initiative:
· observând ceea ce ii retine atentia, expresia chipului si limbajul corpului => copilul ne da informatiile de care avem nevoie pentru a interpreta si intelege sentimentele si interesele sale
· asteptind pentru a-i da timpul sa se exprime => copilul are ocazia sa-si exprime nevoile si sentimentele si sa aflam ceea ce-l intereseaza
· ascultind atent tentativele lui de comunicare => copilul se simte apreciat si privilegiat
· acordind toata atentia noastra copilului => acesta beneficiaza de increderea si incurajarea care ii vor permite sa continue sa comunice.
Capitolul 2
Sa ne adaptam pentru a petrece momente impreuna
Pentru a vorbi, copilul are nevoie sa aiba ceva de spus, sa aiba ocazia sa vorbeasca, sa fie incurajat si recompensat astfel incât sa merite efortul.
In acest capitol vom descoperi:
- ce putem face pentru a da copilului ocazia sa aiba ceva de spus si pentru a-i da incurajarea de care are nevoie ca sa simta ca se merita efortul
- modalitati de a face copilul sa inteleaga ca il ascultam cu adevarat
- modalitati de a incuraja copilul sa persevereze in conversatie
- modalitati pentru a partaja experiente impreuna cu copilul nostru, chiar daca acesta pare incapabil sa participe sau nu pare interesat.
Fiti fata in fata
Unul dintre cele mai bune moduri de a comunica cu copilul nostru este simplu: consista in a se plasa in asa fel incit sa ne poata privi in ochi.
Atunci cind suntem fata in fata cu copilul, disponibili si interesati de ceea ce poate exprima, se intâmpla lucruri surprinzatoare: ne cunoastem mai bine copilul iar el ne cunoaste de asemenea mai bine. Poate vedea miscarile gurii noastre si a buzelor, felul in care pronuntam cuvintele si ce anume privim in acel moment. Poate simti atitudinea pozitiva pe care o rezervam tentativelor lui de comunicare si cât de mult ne face placere sa ne petrecem timpul cu el. Apropiindu-ne de el, incurajam comunicarea in cele doua sensuri si suntem bine plasati pentru a acorda copilului posibilitatea de a lua initiativa.
Sa evitam sa vorbim de sus copilului!
Pentru a fi la acelasi nivel ne putem aseza pe vine, aseza pe jos, intinde pe burta, tine copilul pe genunchi…
Trebuie aratat copilului ca il ascultam...
prin imitatie
Unul dintre cele mai bune mijloace de a stabili o legatura cu un copil mic, care de abia incepe sa comunice, este de a repeta sunetele pe care le scoate, gesturile sau expresia fetei. In acest fel va sti ca suntem interesati de ceea ce poate face sau zice. Sunt sanse ca astfel sa se lege o conversatie…
prin interpretare
Atunci cind intelegem ceea ce copilul a vrut sa ne comunice prin sunete sau gesturi sa "traducem" asta in limba noastra, cu voce tare, astfel copilul va avea doar de invatat.
prin comentarii
Comentind gesturile vietii cotidiene de care copilul pare interesat (punerea mesei, spalarea vaselor, aspirarea prafului) cream ocazii bune pentru a partaja informatii si pentru a face copilul sa participe la activitatile noastre. Poate ca vrea chiar sa ne "ajute".
Conversatie: fiecare la rindul lui
O conversatie buna este ca un balansoar: fiecare urca si coboara la rândul lui!
Pentru un copil care incepe sa comunice "rândul lui" poate fi o privire, un zimbet, un gest sau un sunet. Poate fi tot atât de scurt cât pentru a inspira adinc. Chiar daca nu pare prea important, sa recunoastem si sa acceptam ca un copil participa la "conversatie" permite s-o avem.
Cu timpul,"rândul" lui in conversatie va progresa catre cuvinte, apoi catre expresii, propozitii si mai apoi fraze.
Conversatia trebuie intretinuta, iar uneori este destul de greu. Copilul nu stie intotdeauna ce ar trebui sa faca si are nevoie de timp si de incurajari pentru a se initia in arta conversatiei. La inceput trebuie deci ajutat:
1. Cu semnale tacute: expresia fetei noastre si gesturile pot arata copilului ca e rândul lui: deschidem ochii mari, ridicam o sprânceana, facem cu ochiul pentru a-i arata ca-l asteptam; ii zimbim pentru a-l incuraja si a-i arata ca-l credem capabil de a continua; pronuntam incetisor cuvintul pe care asteptam ca el sa ni-l zica; ne aplecam spre el ca sa-i aratam interesul.
2. Cu semnale verbale: spunind: "uite!"… "bine"… "e rândul tau!"… "si acum?"…; repetând ceea ce tocmai am spus pe un ton interogativ sau mai tare; spunind acelasi lucru cu cuvinte diferite completind sugestia (Ex: "Vrei sa iesi sa te plimbi cu mama?" si apoi: "Vrei sa mergem sa admiram florile?")
3. Apoi sa asteptam, sa asteptam iar si iar ca el sa ne raspunda…
4. Sa punem intrebari bune, din acelea care fac ca conversatia sa curga iar copilul sa se angajeze in conversatie. Ele trebuie sa fie sincere si adaptate nivelului copilului.
Intrebari BUNE:
- care manifesta interesul si stimuleaza imaginatia: "si apoi?…", "Si daca?…", "Si acum?"…
- care permit copilului sa faca alegeri si sa ia decizii: "Vrei sa… sau sa…?"
- care stimuleaza ideile: "Ce se intimpla?"… "Cum merge asta?"…
- care stimuleaza curiozitatea: "De ce?"… "Cum?"… "Cine?"… "Unde?"…
Evitati intrebarile care stopeaza conversatia:
- intrebari care "bombardeaza" sau care cer prea mult de la copil ("Ce-i asta?" "Ce-i asta?" "Ce-i asta?" – catel, masina, pisica…)
- intrebari la care raspunsul este evident ("Vrei laptic, nu-i asa?…")
Uneori trebuie sa facem eforturi constiente pentru a pune intrebari BUNE care sa incurajeze copilul sa imparta cu noi experientele. Sa gasim intrebarile bune nu-i intotdeauna usor, dar reactia copilului nostru ne poate indica daca am reusit sau nu.
Tipul intrebarilor si motivele pentru care le punem depind de stadiul de evolutie in care se afla copilul nostru. Trebuie retinut insa ca la nivelul 4, daca punem intrebari la care se poate raspunde prin "da" sau "nu" limitam posibilitatile de raspuns.
Mama a luat-o pe Lea in brate si a pus-o in fata oglinzii ca sa se vada cit este de frumoasa. Mama batea usurel in oglinda pentru a atrage atentia fetitei, dar aceasta privea constant in jos. Mama nu intelegea de ce Lea nu e fascinata de oglinda asa cum ar fi crezut. Pina cind a remarcat ca Lea privea florile asezate sub oglinda, ea a urmat initiativa fetitei si apoi s-au amuzat grozav mirosind trandafirii!
Tata vroia sa-i citeasca o poveste lui Benjamin, dar acesta incerca intr-una sa intoarca paginile. Tata si-a dat seama ca baietelul nu era interesat de poveste, atunci s-a oprit din citit. El a remarcat ca Benjamin parea fascinat de imaginea unui câine mare din carte si atunci a inceput sa latre, ceea ce l-a amuzat enorm pe baietel!
Catherine era foarte entuziasmata cind s-a intors de la o vizita la Zoo si a inceput sa-i povesteasca mamei sale. Mama ei a intrerupt-o spunând: "Ti-au placut maimutele? Stiam eu ca or sa-ti placa! Astea-s si animalele mele preferate! Hai, Catherine, e timpul sa te speli pe miini si sa treci la masa!" Catherine era dezamagita, a devenit trista si tacuta. Mama ei a uitat s-o asculte si a ratat ocazia de a vorbi cu fata ei despre ceea ce o interesase mai mult: floricelele de porumb!
Daca remarcam...
- ca vorbim singuri
- ca ajutam chiar si atunci cind nu este nevoie
- ca spunem ce trebuie sa faca
- ca intrerupem
- ca noi credem ca stim ce copilul vrea sa ne spuna
...amintiti-va da trebuie sa va faceti timp ca sa va OBSERVATI, ASTEPTATI si ASCULTATI copilul.
Cum sa acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa in viata de toate zilele?
- daca varsam putin lapte pe jos sarim sa stergem imediat... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla ce crede el despre aceasta situatie.
- daca suna cineva la usa vrem sa raspundem imediat... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa vom vedea daca reactioneaza la sonerie si daca da, cum.
- daca ii citim o poveste vrem s-o citim de la inceput pina la sfârsit, fara sa ne departam de text... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla ceea ce-l intereseaza cu adevarat in aceasta carte.
- daca dam o jucarie copilului, am vrea ca sa se joace cu jucaria pe care i-am ales-o noi... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla cu ce anume vrea el sa se joace de fapt.
Comunicarea se dezvolta progresiv
E important sa ne amintim ca fiecare copil achizitioneaza capacitatea de a comunica putin câte putin. Fiecare copil progreseaza in ritmul si in felul sau, trecind prin toate cele 5 etape de dezvoltare pe masura ce invata sa joace jocul comunicarii.
Stiind in ce stadiu de dezvoltare se afla copilul nostru, vom putea recunoaste si accepta modul de comunicare pe care il foloseste si vom intelege ce rol putem juca pentru a-l sustine in progresele sale.
Nivelul 1
Copilul isi face cunoscute interesele si nevoile sale prin limbajul corporal si emitind sunete (gingureste) Parintii interpreteaza sunetele si gesturile sale.
La acest nivel, copilul in general:
- plinge, priveste, zimbeste, tipa
- emite sunete care se aseamana cu vocalele
- isi schimba vocea (volumul, tonul etc.)
- isi schimba culoarea fetei
- isi misca corpul
Nivelul 2
Copilul se minuneaza de toate descoperirile pe care le face. Incepe sa fie interesat de oameni, de animele si de toate obiectele care populeaza universul lui care se mareste intr-una. Intelegem expresia chipului si a gesturilor sale cu atit mai bine cu cât experientele sale devin tot mai numeroase, creste si exploreaza lumea.
La acest nivel, copilul in general:
- comunica prin expresia chipului
- se deplaseaza in directia obiectelor si persoanelor
- scoate sunete care seamana din ce in ce mai mult a consoane si vocale
- se poate concentra pe un obiect sau pe o persoana
Nivelul 3
Aptitudinile de comunicare ale copilului se dezvolta, acum este capabil sa "dialogheze" cu noi mai usor. Face eforturi tot mai mari sa ne atraga atentia, ne cere tot mai mult ajutorul sau aprobarea. Incepe sa ne ceara lucruri precise.
La nivelul 3, copiii in general:
- arata cu degetul persoane sau obiecte precise
- clatina din cap si-si agita miinile
- ne arata prin gesturi ce vrea sa spuna
- citeodata foloseste cuvinte/semne izolate
- isi acordeaza privirea cu sunete si gesturi
Nivelul 4
Copilul incepe sa foloseasca cuvinte-semne in mod sistematic. Ca sa-i intelegem sentimentele trebuie in continuare sa interpretam limbajul corporal si expresia fetei.
La nivelul 4, copilul in general:
- foloseste frecvent cuvinte-semne izolate
- combina cuvinte pe care le intelegem foarte greu
- combina doua cuvinte/semne sau mai mult in expresii sau propozitii
Nivelul 5
Copilul incepe sa faca propozitii formate din 3 sau mai multe cuvinte.
Aceasta carte ne explica cum putem ajuta copilul sa progreseze pina la nivelul 5.
Tabelul de observatie de la sfirsit ne ajuta sa determinam ce nivel a atins copilul nostru si ne permite sa ne facem o idee precisa despre stadiul urmator al evolutiei sale.
Ca sa rezumam:
Atunci cind ii dam copilului nostru posibilitatea de a lua initiative:
· observând ceea ce ii retine atentia, expresia chipului si limbajul corpului => copilul ne da informatiile de care avem nevoie pentru a interpreta si intelege sentimentele si interesele sale
· asteptind pentru a-i da timpul sa se exprime => copilul are ocazia sa-si exprime nevoile si sentimentele si sa aflam ceea ce-l intereseaza
· ascultind atent tentativele lui de comunicare => copilul se simte apreciat si privilegiat
· acordind toata atentia noastra copilului => acesta beneficiaza de increderea si incurajarea care ii vor permite sa continue sa comunice.
Capitolul 2
Sa ne adaptam pentru a petrece momente impreuna
Pentru a vorbi, copilul are nevoie sa aiba ceva de spus, sa aiba ocazia sa vorbeasca, sa fie incurajat si recompensat astfel incât sa merite efortul.
In acest capitol vom descoperi:
- ce putem face pentru a da copilului ocazia sa aiba ceva de spus si pentru a-i da incurajarea de care are nevoie ca sa simta ca se merita efortul
- modalitati de a face copilul sa inteleaga ca il ascultam cu adevarat
- modalitati de a incuraja copilul sa persevereze in conversatie
- modalitati pentru a partaja experiente impreuna cu copilul nostru, chiar daca acesta pare incapabil sa participe sau nu pare interesat.
Fiti fata in fata
Unul dintre cele mai bune moduri de a comunica cu copilul nostru este simplu: consista in a se plasa in asa fel incit sa ne poata privi in ochi.
Atunci cind suntem fata in fata cu copilul, disponibili si interesati de ceea ce poate exprima, se intâmpla lucruri surprinzatoare: ne cunoastem mai bine copilul iar el ne cunoaste de asemenea mai bine. Poate vedea miscarile gurii noastre si a buzelor, felul in care pronuntam cuvintele si ce anume privim in acel moment. Poate simti atitudinea pozitiva pe care o rezervam tentativelor lui de comunicare si cât de mult ne face placere sa ne petrecem timpul cu el. Apropiindu-ne de el, incurajam comunicarea in cele doua sensuri si suntem bine plasati pentru a acorda copilului posibilitatea de a lua initiativa.
Sa evitam sa vorbim de sus copilului!
Pentru a fi la acelasi nivel ne putem aseza pe vine, aseza pe jos, intinde pe burta, tine copilul pe genunchi…
Trebuie aratat copilului ca il ascultam...
prin imitatie
Unul dintre cele mai bune mijloace de a stabili o legatura cu un copil mic, care de abia incepe sa comunice, este de a repeta sunetele pe care le scoate, gesturile sau expresia fetei. In acest fel va sti ca suntem interesati de ceea ce poate face sau zice. Sunt sanse ca astfel sa se lege o conversatie…
prin interpretare
Atunci cind intelegem ceea ce copilul a vrut sa ne comunice prin sunete sau gesturi sa "traducem" asta in limba noastra, cu voce tare, astfel copilul va avea doar de invatat.
prin comentarii
Comentind gesturile vietii cotidiene de care copilul pare interesat (punerea mesei, spalarea vaselor, aspirarea prafului) cream ocazii bune pentru a partaja informatii si pentru a face copilul sa participe la activitatile noastre. Poate ca vrea chiar sa ne "ajute".
Conversatie: fiecare la rindul lui
O conversatie buna este ca un balansoar: fiecare urca si coboara la rândul lui!
Pentru un copil care incepe sa comunice "rândul lui" poate fi o privire, un zimbet, un gest sau un sunet. Poate fi tot atât de scurt cât pentru a inspira adinc. Chiar daca nu pare prea important, sa recunoastem si sa acceptam ca un copil participa la "conversatie" permite s-o avem.
Cu timpul,"rândul" lui in conversatie va progresa catre cuvinte, apoi catre expresii, propozitii si mai apoi fraze.
Conversatia trebuie intretinuta, iar uneori este destul de greu. Copilul nu stie intotdeauna ce ar trebui sa faca si are nevoie de timp si de incurajari pentru a se initia in arta conversatiei. La inceput trebuie deci ajutat:
1. Cu semnale tacute: expresia fetei noastre si gesturile pot arata copilului ca e rândul lui: deschidem ochii mari, ridicam o sprânceana, facem cu ochiul pentru a-i arata ca-l asteptam; ii zimbim pentru a-l incuraja si a-i arata ca-l credem capabil de a continua; pronuntam incetisor cuvintul pe care asteptam ca el sa ni-l zica; ne aplecam spre el ca sa-i aratam interesul.
2. Cu semnale verbale: spunind: "uite!"… "bine"… "e rândul tau!"… "si acum?"…; repetând ceea ce tocmai am spus pe un ton interogativ sau mai tare; spunind acelasi lucru cu cuvinte diferite completind sugestia (Ex: "Vrei sa iesi sa te plimbi cu mama?" si apoi: "Vrei sa mergem sa admiram florile?")
3. Apoi sa asteptam, sa asteptam iar si iar ca el sa ne raspunda…
4. Sa punem intrebari bune, din acelea care fac ca conversatia sa curga iar copilul sa se angajeze in conversatie. Ele trebuie sa fie sincere si adaptate nivelului copilului.
Intrebari BUNE:
- care manifesta interesul si stimuleaza imaginatia: "si apoi?…", "Si daca?…", "Si acum?"…
- care permit copilului sa faca alegeri si sa ia decizii: "Vrei sa… sau sa…?"
- care stimuleaza ideile: "Ce se intimpla?"… "Cum merge asta?"…
- care stimuleaza curiozitatea: "De ce?"… "Cum?"… "Cine?"… "Unde?"…
Evitati intrebarile care stopeaza conversatia:
- intrebari care "bombardeaza" sau care cer prea mult de la copil ("Ce-i asta?" "Ce-i asta?" "Ce-i asta?" – catel, masina, pisica…)
- intrebari la care raspunsul este evident ("Vrei laptic, nu-i asa?…")
Uneori trebuie sa facem eforturi constiente pentru a pune intrebari BUNE care sa incurajeze copilul sa imparta cu noi experientele. Sa gasim intrebarile bune nu-i intotdeauna usor, dar reactia copilului nostru ne poate indica daca am reusit sau nu.
Tipul intrebarilor si motivele pentru care le punem depind de stadiul de evolutie in care se afla copilul nostru. Trebuie retinut insa ca la nivelul 4, daca punem intrebari la care se poate raspunde prin "da" sau "nu" limitam posibilitatile de raspuns.
Ca sa rezumam (capitolul 2):
Atunci cind ne adaptam pentru a partaja impreuna cu copilul diferite experiente:
1. Fiind fata in fata =>
- copilul nostru simte ca suntem interesati de ceea ce face
- e predispus sa se joace cu noi
- devine mai constient de ceea ce facem si ce spunem
2. Imitind actiunile, gesturile si sunetele copilului =>
- acesta stie ca a facut sau a zis ceva ce a fost remarcat si apreciat
- citeodata repeta ceea ce a facut intrind intr-un joc in care fiecare la rindul lui are ceva de spus
3. "Traducind" tentativele de comunicare =>
- copilul simte ca a fost ascultat
- stie ca incercam sa-l intelegem
- aude cuvintul corect care corespunde la ceea ce ar fi vrut el sa zica
4. Asteptind activ "fiecare la rindul lui" =>
- copilul simte ca participarea lui este asteptata si apreciata
- recunoaste momentul in care trebuie sa intervina
- are mai multe sanse sa incerce sa comunice si sa participe activ
5. Comentind ceea ce se intimpla, punind adevarate intrebari adaptate la nivelul lui si fiind sensibili la dispozitia si la comportamentul schimbator al copilului =>
- acesta intelege ca suntem interesati de el si de ceea ce are de spus
- poate incerca sa ne raspunda
0 comentarii
Comentati va rog!