BLOGUL DESPRE TOATE

It Takes Two To Talk"traducere carte

"It Takes Two To Talk" comercializata de Centrul Hanen si scrisa de ortofonista Ayala Manolson se poate comanda in Canada.
Cartea am gasit-o tradusa pe forumul despre copii.com de catre o mamica pe nume Otilia( ajutata la ultimele capitole de alte mamici binevoitoare)care a pus-o la dispozitie pe site
pentru a ajuta si alti parinti care au copii cu probleme de limbaj sau comunicare.
In varianta originala (in engleza) cartea e impartita in felul urmator:

Cap 1 – Mai multe despre comunicarea copilului dvs

Cap 2 – Lasati copilul sa preia initiativa

Cap 3 - Urmati initiativa copilului

Cap 4 – Pastrati interactiunea

Cap 5 – Rutinele care ne ajuta

Cap 6 – Adaugati limbaj la interactiune

Cap 7 – Hai sa ne jucam!

Cap 8 – Sa impartim cartile

Cap 9 – Sa evoluam cu ajutorul muzicii

In varianta franceza capitolele sunt urmatoarele:

Introducere

Cap. 1 Lasati copilul sa preia initiativa

Cap. 2 Adaptati-va pentru a urma initiativa copilului

Cap. 3 Adaugati limbaj si experiente

Cap. 4 Sa ne jucam de-a "cei 3 A"

Cap. 5 Cum sa invatam amuzindu-ne: jocurile

Cap. 6 Sa invatam prin muzica

Cap. 7 Cartile: sa citim impreuna

Cap. 8 Sa creem impreuna

Vorbirea, un joc in 2

Cum sa ne ajutam copilul sa comunice

Ghidul parintilor

Avem cu totii un vis si o speranta; aceea ca intr-o zi copilul nostru sa vorbeasca clar si natural. Invatatul vorbirii nu se limiteaza la a invata cuvintele corecte, ci trebuie invatat sa recunoastem sentimentele, sa intelegem ideile, sa invatam a fi o persoana si sa intram in relatie cu alte persoane.
Copilul invata sa comunice prin contactul sau cu lumea inconjuratoare. Iar parintii ocupa locul cel mai important in universul copilului. Ceea ce parintii spun si fac joaca un rol extrem de important si da copilului ocazia de a invata.
Vorbirea se invata in 2.

Introducere

Cel mai frumos cadou pe care il poate face un parinte copilului sau este sa-l ajute si sa-l invete sa comunice cu lumea. Am cunoscut cu totii frustrarea de a incerca sa comunicam cu un copil incapabil de a vorbi, sau care vorbeste pe limba lui, sau care este total indiferent. Sub presiunea stresului chiar si parintii cei mai rezonabili si afectuosi pot deveni frustrati si descurajati.
Cum sa vorbim unui copil care are o capacitate de comunicare limitata? Unui copil caruia ii lipseste dorinta de a vorbi? Unui copil care nu ne asculta, care e agitat sau care se opune? Aceste situatii cer capacitati speciale din partea parintilor.
Aceasta carte ne propune moduri de a crea o buna comunicare cu copilul nostru depasind obstacolele care sunt: capacitati limitate, opozitie, sentimentul neputintei, indoielile beneficiilor comunicarii.

Daca copilul nostru nu comunica asa cum ne-am astepta, poate ca nu este din cauza dezinteresului, ci mai degraba pentru ca nu prea stie cum sa raspunda. Chiar daca are capacitatea de a raspunde, copilul poate gândi ca n-o sa-l intelegem si refuza atunci sa vorbeasca. In spatele comportamentului copilului nostru se pot ascunde temeri, lipsa de incredere in sine; refuzul de a vorbi ar fi atunci un mod de a se proteja.

Problema pe care o avem nu vine numai din cauza comportamentul copilului nostru, ci si de la reactia noastra in fata acestui comportament. Daca acest copil ne arata prea putin interes pentru limbaj, atunci noi avem tendinta de a vorbi in locul lui sau de a-l ignora. Daca nu raspunde eforturilor noastre de a comunica cu el, atunci adesea vom insista mai mult. Daca se incapatâneaza, incercam sa-l fortam, sa-i impunem dorinta noastra. Cel mai adesea, vrând sa infrângem rezistenta lui nu reusim decit s-o facem si mai mare.

Atunci ne simtim descurajati si suntem tentati sa-i dam ceea ce credem noi ca vrea, sa abandonam partida, doar ca ar fi pacat pentru el si pentru noi. De fapt ii lipsesc ocaziile si incurajarile de care orice copil are nevoie pentru a ameliora capacitatea sa de a invata sa vorbeasca.

Metoda HANEN ofera solutii care pot parea paradoxale la multi dintre noi: aceasta consta in a reactiona invers decit reactionam in mod natural atunci cind comunicarea esueaza. Principiul fundamental al metodei Hanen este de a incuraja comunicarea intr-un mod indirect. In loc sa-i zicem ce trebuie sa faca, ii dam ocazia sa descopere singur. Vrem ca el sa resimta mai usor bucuriile si avantajele comunicarii.

Metoda Hanen privilegiaza crearea de contacte afectuoase cu copilul prin comunicare si invatare. L-am numit "calea celor 3A". Ea consista in a:
acorda copilului nostru posibilitatea de a lua initiative
adapta pentru a trai impreuna momentul
ajuta limbaj si experiente

Calea celor "3A" poate fi folosita cu orice copil de vârsta prescolara, chiar si cu bebelusii, pentru a-i incuraja sa comunice cind sunt bolnavi, incapatânati sau capriciosi.

Capitolul 1

Sa dam copilului nostru posibilitatea de a lua initiative

In acest capitol descoperim:
- motivele pentru care este important de a acorda copilului nostru posibilitatea de a lua initiative, pentru ca sa poata sa ne aduca la cunostinta sentimentele si nevoile sale, sau sa exprime ceea ce-l intereseaza
- maniera in care ne influentam copilul in achizitionarea mândriei si a sentimentului de frumusete interioara
- maniera de a cunoaste propriul nostru copil, dându-ne timpul de a-l descoperi, de a astepta si de a asculta incercarile lui de a comunica
- ceea ce putem astepta de la copilul nostru

Parintii joaca mai multe roluri, citeodata toate in acelasi timp! Trebuie sa fim in acelasi timp politai si prieteni, povestitori si soferi, schimbatori de scutece sau infirmieri. Citeodata uitam ca ceea ce facem, dar mai ales cum facem schimba totul.

Atunci cind ne jucam de-a "bona buna la toate"

Vrem sa fim parinti buni. Vrem sa satisfacem nevoile si dorintele copiilor nostri.
Este greu sa rezistam reflexului natural de a usura lucrurile vorbind sau reactionând in locul lui de cite ori copilul pare incapabil de a se exprima sau de a se descurca.
Totusi, chiar daca noi credem ca-i simplificam si-i usuram lucrurile si ca-l ajutam, il privam de posibilitatea de a-si exprima curiozitatea, sentimentele, nevoile. Daca noi facem totul si vorbim in locul lui, atunci nu ii dam ocazia de a descoperi singur cum sa se descurce si sa se exprime.

Atunci cind ne jucam de-a "vârtejul"

Avem atâtea de facut!!! Sa organizam, sa prevedem, sa realizam, sa muncim, sa facem cumparaturi, sa ne ducem, sa ne intoarcem… Bineinteles ca toate activitatile astea ne vor ajuta copilul sa aibe o viata cotidiana mai bogata, mai bine umpluta si mai fericita.
Vrând sa facem totul consumam multa energie si mult timp, dar copilul nostru este un pic uitat in tot acest vârtej.
Daca avem cite ceva de facut in orice moment atunci nu mai avem suficient timp pentru a crea cu copilul nostru legaturile afectuoase care ar trebui sa-l ajute sa progreseze.
Ii vorbim, dar nu-l ascultam.

Atunci cind ne jucam de-a "profesorul"

Stim ca rolul unui parinte este de a educa si avem atitea lucruri sa-i invatam pe copiii nostri incât monopolizam deseori conversatia. De multe ori uitam ca un copil invata mai bine prin propria lui experienta decit privind sau ascultând ce si cum trebuie facut. Daca noi suntem singurii care vorbim, copilul nu are ocazia sa invete prin propria lui experienta.

Atunci cind jucam rolul partenerului care asculta…
…folosim "calea celor 3A" pentru a incuraja copilul nostru sa stabileasca un contact si sa comunice.
Copilul nostru se simte recunoscut si special pentru ca:
- ii acordam posibilitatea de a lua initiativa
- ne adaptam pentru a partaja momentul impreuna cu el
- ajutam limbajul si experienta

Intreaga noastra atentie si deschiderea il ajuta sa achizitioneze sentimente si incredere in sine, forta si satisfactie!
Atunci cind ne gasim timpul de a partaja experiente cu copilul nostru, il incurajam sa stabileasca contacte umane care il vor ajuta sa cunoasca lumea si sa invete.

Vorbirea este un joc in 2 si comportamentul nostru face toata diferenta. E greu sa ajutam copilul sa invete sa vorbeasca daca suntem prea ocupati sa facem totul pentru el, daca suntem supraincarcati de treburi sau daca ne credem profesori. Fiind parteneri ai copilului dispusi sa-l asculte, vom avea posibilitati nelimitate de a dialoga cu el si de a-l invata o gramada de lucruri.

Sa invatam sa ne cunoastem copilul mai bine
"Te voi cunoaste si te voi atinge
Te voi lua si te voi mirosi,
Te voi gusta si te voi asculta

Voi asculta sunetele tale, poate cuvintele tale,
si mai târziu, cind te voi cunoaste cu adevarat,
Iti voi pune intrebari, duios, ca sa nu-ti fie teama

Si tu sa ma cunosti la rândul tau Ca sa ai incredere in mine
si mai apoi sa ai incredere in tine

Impreuna vom descoperi Lumea."

Mary MacCracken

Pentru a ne ajuta copilul sa cunoasca lumea trebuie mai intâi sa-l cunoastem bine si sa-i câstigam increderea. In dorinta noastra de a satisface nevoile copilului, de a-l invata ce e viata si de a se amuza avem reflexul natural de a anticipa nevoile sale, de a-i spune ce trebuie sa faca, de a alege jocurile in locul lui. Dar trebuie sa facem un efort constient de a observa, astepta si asculta copilul. Este prima etapa si cea mai importanta pentru a ne cunoaste copilul.

Observind = ajungem sa recunoastem sentimentele si nevoile copilului
Asteptind = dam copilului posibilitatea de a se exprima in felul sau
Ascultind = il incurajam sa se exprime

Observarea

Chiar daca copilul nu se exprima inca cu cuvinte, putem recunoaste usor sentimentele si nevoile lui daca avem timpul necesar ca sa observam:
- ce ii retine atentia
- expresia chipului lui
- limbajul corpului

Câteodata observarea tuturor acestor elemente este insuficienta pentru a ne permite sa intelegem clar ceea ce incearca copilul sa ne spuna. Este poate necesar sa observam indici mai subtili:
- gradul de desteptare
- ritmul respiratiei
- schimbarea fetei
- tonul, volumul si durata sunetelor

Pentru a invata sa recunoastem ansamblul unic de moduri de comunicare folosit de fiecare copil ne trebuie mult timp si determinare.

Asteptarea

Sa asteptam copilul nostru sa comunice este destul de greu!
Viata noastra este tot mai trepidanta si credem ca noi, adultii, avem datoria de a invata, evalua cunostintele copilului nostru si de a conduce conversatia. Avem tendinta sa nu asteptam copilul sa se exprime, ci mai degraba sa ii impozam ajutorul nostru: vorbim in locul lui, raspundem in locul lui si folosim un limbaj dominator (ordine si intrebari)
Daca incercam sa ne facem existenta mai simpla, mai usoara si mai rapida, riscam sa ignoram sentimentele, nevoile si curiozitatea copilului nostru…
Daca stim sa asteptam, ii dam copilului nostru sansa de a cunoaste. Putem remarca ceea ce-i retine atentia, putem descoperi expresia fetei sale, putem asculta sunetele pe care le scoate.

Ascultarea

Recunoasteti scena?… De cite ori, in conversatiile noastre cu copilul, suntem singurii care vorbim?…

"Asculti muzica, Tomas? Muzica iti place? E bine!!! Ce muzica frumoasa!!! Bravo!!!!!"

Atunci cind vorbim copilului nostru iar acesta nu ne raspunde avem reflexul de a "astupa golul", de a ne raspunde singuri la toate intrebarile si de a continua fara nici o pauza.
Credem ca usuram lucrurile, dar in realitate sabotam dezvoltarea sa cu cele mai bune intentii. Nu asteptam raspuns din partea lui si el va raspunde asteptarilor noastre… necomunicând.
Daca, din contra, il ascultam atent, toata atentia noastra ii va da increderea si curajul necesare pentru a face eforturi.
Daca ne ascultam atent copilul il vom intelege mai bine si ii vom putea raspunde cu mai multa sensibilitate.

Singurul mod de a sti ce se-ntimpla cu un copil este sa-l asculti. Insa nu-l putem asculta atâta timp cât vorbim.

Câteodata trebuie sa facem un efort constient pentru a putea descoperi sentimentele, nevoile si interesele copiilor nostri.

Mama a luat-o pe Lea in brate si a pus-o in fata oglinzii ca sa se vada cit este de frumoasa. Mama batea usurel in oglinda pentru a atrage atentia fetitei, dar aceasta privea constant in jos. Mama nu intelegea de ce Lea nu e fascinata de oglinda asa cum ar fi crezut. Pina cind a remarcat ca Lea privea florile asezate sub oglinda, ea a urmat initiativa fetitei si apoi s-au amuzat grozav mirosind trandafirii!

Tata vroia sa-i citeasca o poveste lui Benjamin, dar acesta incerca intr-una sa intoarca paginile. Tata si-a dat seama ca baietelul nu era interesat de poveste, atunci s-a oprit din citit. El a remarcat ca Benjamin parea fascinat de imaginea unui câine mare din carte si atunci a inceput sa latre, ceea ce l-a amuzat enorm pe baietel!

Catherine era foarte entuziasmata cind s-a intors de la o vizita la Zoo si a inceput sa-i povesteasca mamei sale. Mama ei a intrerupt-o spunând: "Ti-au placut maimutele? Stiam eu ca or sa-ti placa! Astea-s si animalele mele preferate! Hai, Catherine, e timpul sa te speli pe miini si sa treci la masa!" Catherine era dezamagita, a devenit trista si tacuta. Mama ei a uitat s-o asculte si a ratat ocazia de a vorbi cu fata ei despre ceea ce o interesase mai mult: floricelele de porumb!

Daca remarcam...
- ca vorbim singuri
- ca ajutam chiar si atunci cind nu este nevoie
- ca spunem ce trebuie sa faca
- ca intrerupem
- ca noi credem ca stim ce copilul vrea sa ne spuna
...amintiti-va da trebuie sa va faceti timp ca sa va OBSERVATI, ASTEPTATI si ASCULTATI copilul.

Cum sa acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa in viata de toate zilele?

- daca varsam putin lapte pe jos sarim sa stergem imediat... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla ce crede el despre aceasta situatie.
- daca suna cineva la usa vrem sa raspundem imediat... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa vom vedea daca reactioneaza la sonerie si daca da, cum.
- daca ii citim o poveste vrem s-o citim de la inceput pina la sfârsit, fara sa ne departam de text... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla ceea ce-l intereseaza cu adevarat in aceasta carte.
- daca dam o jucarie copilului, am vrea ca sa se joace cu jucaria pe care i-am ales-o noi... dar daca acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa, vom afla cu ce anume vrea el sa se joace de fapt.

Comunicarea se dezvolta progresiv

E important sa ne amintim ca fiecare copil achizitioneaza capacitatea de a comunica putin câte putin. Fiecare copil progreseaza in ritmul si in felul sau, trecind prin toate cele 5 etape de dezvoltare pe masura ce invata sa joace jocul comunicarii.
Stiind in ce stadiu de dezvoltare se afla copilul nostru, vom putea recunoaste si accepta modul de comunicare pe care il foloseste si vom intelege ce rol putem juca pentru a-l sustine in progresele sale.

Nivelul 1

Copilul isi face cunoscute interesele si nevoile sale prin limbajul corporal si emitind sunete (gingureste) Parintii interpreteaza sunetele si gesturile sale.
La acest nivel, copilul in general:
- plinge, priveste, zimbeste, tipa
- emite sunete care se aseamana cu vocalele
- isi schimba vocea (volumul, tonul etc.)
- isi schimba culoarea fetei
- isi misca corpul

Nivelul 2

Copilul se minuneaza de toate descoperirile pe care le face. Incepe sa fie interesat de oameni, de animele si de toate obiectele care populeaza universul lui care se mareste intr-una. Intelegem expresia chipului si a gesturilor sale cu atit mai bine cu cât experientele sale devin tot mai numeroase, creste si exploreaza lumea.
La acest nivel, copilul in general:
- comunica prin expresia chipului
- se deplaseaza in directia obiectelor si persoanelor
- scoate sunete care seamana din ce in ce mai mult a consoane si vocale
- se poate concentra pe un obiect sau pe o persoana

Nivelul 3

Aptitudinile de comunicare ale copilului se dezvolta, acum este capabil sa "dialogheze" cu noi mai usor. Face eforturi tot mai mari sa ne atraga atentia, ne cere tot mai mult ajutorul sau aprobarea. Incepe sa ne ceara lucruri precise.
La nivelul 3, copiii in general:
- arata cu degetul persoane sau obiecte precise
- clatina din cap si-si agita miinile
- ne arata prin gesturi ce vrea sa spuna
- citeodata foloseste cuvinte/semne izolate
- isi acordeaza privirea cu sunete si gesturi

Nivelul 4

Copilul incepe sa foloseasca cuvinte-semne in mod sistematic. Ca sa-i intelegem sentimentele trebuie in continuare sa interpretam limbajul corporal si expresia fetei.
La nivelul 4, copilul in general:
- foloseste frecvent cuvinte-semne izolate
- combina cuvinte pe care le intelegem foarte greu
- combina doua cuvinte/semne sau mai mult in expresii sau propozitii

Nivelul 5

Copilul incepe sa faca propozitii formate din 3 sau mai multe cuvinte.

Aceasta carte ne explica cum putem ajuta copilul sa progreseze pina la nivelul 5.

Tabelul de observatie de la sfirsit ne ajuta sa determinam ce nivel a atins copilul nostru si ne permite sa ne facem o idee precisa despre stadiul urmator al evolutiei sale.

Ca sa rezumam:

Atunci cind ii dam copilului nostru posibilitatea de a lua initiative:
· observând ceea ce ii retine atentia, expresia chipului si limbajul corpului => copilul ne da informatiile de care avem nevoie pentru a interpreta si intelege sentimentele si interesele sale
· asteptind pentru a-i da timpul sa se exprime => copilul are ocazia sa-si exprime nevoile si sentimentele si sa aflam ceea ce-l intereseaza
· ascultind atent tentativele lui de comunicare => copilul se simte apreciat si privilegiat
· acordind toata atentia noastra copilului => acesta beneficiaza de increderea si incurajarea care ii vor permite sa continue sa comunice.

Capitolul 2
Sa ne adaptam pentru a petrece momente impreuna

Pentru a vorbi, copilul are nevoie sa aiba ceva de spus, sa aiba ocazia sa vorbeasca, sa fie incurajat si recompensat astfel incât sa merite efortul.
In acest capitol vom descoperi:
- ce putem face pentru a da copilului ocazia sa aiba ceva de spus si pentru a-i da incurajarea de care are nevoie ca sa simta ca se merita efortul
- modalitati de a face copilul sa inteleaga ca il ascultam cu adevarat
- modalitati de a incuraja copilul sa persevereze in conversatie
- modalitati pentru a partaja experiente impreuna cu copilul nostru, chiar daca acesta pare incapabil sa participe sau nu pare interesat.

Fiti fata in fata

Unul dintre cele mai bune moduri de a comunica cu copilul nostru este simplu: consista in a se plasa in asa fel incit sa ne poata privi in ochi.
Atunci cind suntem fata in fata cu copilul, disponibili si interesati de ceea ce poate exprima, se intâmpla lucruri surprinzatoare: ne cunoastem mai bine copilul iar el ne cunoaste de asemenea mai bine. Poate vedea miscarile gurii noastre si a buzelor, felul in care pronuntam cuvintele si ce anume privim in acel moment. Poate simti atitudinea pozitiva pe care o rezervam tentativelor lui de comunicare si cât de mult ne face placere sa ne petrecem timpul cu el. Apropiindu-ne de el, incurajam comunicarea in cele doua sensuri si suntem bine plasati pentru a acorda copilului posibilitatea de a lua initiativa.
Sa evitam sa vorbim de sus copilului!
Pentru a fi la acelasi nivel ne putem aseza pe vine, aseza pe jos, intinde pe burta, tine copilul pe genunchi…

Trebuie aratat copilului ca il ascultam...

prin imitatie

Unul dintre cele mai bune mijloace de a stabili o legatura cu un copil mic, care de abia incepe sa comunice, este de a repeta sunetele pe care le scoate, gesturile sau expresia fetei. In acest fel va sti ca suntem interesati de ceea ce poate face sau zice. Sunt sanse ca astfel sa se lege o conversatie…

prin interpretare

Atunci cind intelegem ceea ce copilul a vrut sa ne comunice prin sunete sau gesturi sa "traducem" asta in limba noastra, cu voce tare, astfel copilul va avea doar de invatat.

prin comentarii

Comentind gesturile vietii cotidiene de care copilul pare interesat (punerea mesei, spalarea vaselor, aspirarea prafului) cream ocazii bune pentru a partaja informatii si pentru a face copilul sa participe la activitatile noastre. Poate ca vrea chiar sa ne "ajute".

Conversatie: fiecare la rindul lui

O conversatie buna este ca un balansoar: fiecare urca si coboara la rândul lui!

Pentru un copil care incepe sa comunice "rândul lui" poate fi o privire, un zimbet, un gest sau un sunet. Poate fi tot atât de scurt cât pentru a inspira adinc. Chiar daca nu pare prea important, sa recunoastem si sa acceptam ca un copil participa la "conversatie" permite s-o avem.
Cu timpul,"rândul" lui in conversatie va progresa catre cuvinte, apoi catre expresii, propozitii si mai apoi fraze.

Conversatia trebuie intretinuta, iar uneori este destul de greu. Copilul nu stie intotdeauna ce ar trebui sa faca si are nevoie de timp si de incurajari pentru a se initia in arta conversatiei. La inceput trebuie deci ajutat:
1. Cu semnale tacute: expresia fetei noastre si gesturile pot arata copilului ca e rândul lui: deschidem ochii mari, ridicam o sprânceana, facem cu ochiul pentru a-i arata ca-l asteptam; ii zimbim pentru a-l incuraja si a-i arata ca-l credem capabil de a continua; pronuntam incetisor cuvintul pe care asteptam ca el sa ni-l zica; ne aplecam spre el ca sa-i aratam interesul.
2. Cu semnale verbale: spunind: "uite!"… "bine"… "e rândul tau!"… "si acum?"…; repetând ceea ce tocmai am spus pe un ton interogativ sau mai tare; spunind acelasi lucru cu cuvinte diferite completind sugestia (Ex: "Vrei sa iesi sa te plimbi cu mama?" si apoi: "Vrei sa mergem sa admiram florile?")
3. Apoi sa asteptam, sa asteptam iar si iar ca el sa ne raspunda…
4. Sa punem intrebari bune, din acelea care fac ca conversatia sa curga iar copilul sa se angajeze in conversatie. Ele trebuie sa fie sincere si adaptate nivelului copilului.

Intrebari BUNE:
- care manifesta interesul si stimuleaza imaginatia: "si apoi?…", "Si daca?…", "Si acum?"…
- care permit copilului sa faca alegeri si sa ia decizii: "Vrei sa… sau sa…?"
- care stimuleaza ideile: "Ce se intimpla?"… "Cum merge asta?"…
- care stimuleaza curiozitatea: "De ce?"… "Cum?"… "Cine?"… "Unde?"…

Evitati intrebarile care stopeaza conversatia:
- intrebari care "bombardeaza" sau care cer prea mult de la copil ("Ce-i asta?" "Ce-i asta?" "Ce-i asta?" – catel, masina, pisica…)
- intrebari la care raspunsul este evident ("Vrei laptic, nu-i asa?…")

Uneori trebuie sa facem eforturi constiente pentru a pune intrebari BUNE care sa incurajeze copilul sa imparta cu noi experientele. Sa gasim intrebarile bune nu-i intotdeauna usor, dar reactia copilului nostru ne poate indica daca am reusit sau nu.
Tipul intrebarilor si motivele pentru care le punem depind de stadiul de evolutie in care se afla copilul nostru. Trebuie retinut insa ca la nivelul 4, daca punem intrebari la care se poate raspunde prin "da" sau "nu" limitam posibilitatile de raspuns.

Ca sa rezumam (capitolul 2):

Atunci cind ne adaptam pentru a partaja impreuna cu copilul diferite experiente:
1. Fiind fata in fata =>
- copilul nostru simte ca suntem interesati de ceea ce face
- e predispus sa se joace cu noi
- devine mai constient de ceea ce facem si ce spunem

2. Imitind actiunile, gesturile si sunetele copilului =>
- acesta stie ca a facut sau a zis ceva ce a fost remarcat si apreciat
- citeodata repeta ceea ce a facut intrind intr-un joc in care fiecare la rindul lui are ceva de spus

3. "Traducind" tentativele de comunicare =>
- copilul simte ca a fost ascultat
- stie ca incercam sa-l intelegem
- aude cuvintul corect care corespunde la ceea ce ar fi vrut el sa zica

4. Asteptind activ "fiecare la rindul lui" =>
- copilul simte ca participarea lui este asteptata si apreciata
- recunoaste momentul in care trebuie sa intervina
- are mai multe sanse sa incerce sa comunice si sa participe activ

5. Comentind ceea ce se intimpla, punind adevarate intrebari adaptate la nivelul lui si fiind sensibili la dispozitia si la comportamentul schimbator al copilului =>
- acesta intelege ca suntem interesati de el si de ceea ce are de spus
- poate incerca sa ne raspunda

Capitolul 3
Sa adaugam limbaj si experiente

"Cel mai important act de invatare de la inceputul vietii si poate din viata intreaga este achizitionarea limbii materne. O data ce avem limbajul la dispozitia noastra detinem o cheie care ne va deschide multe porti…"
David Crystal, lingvist

Acest capitol descrie:
- ce putem spune si face pentru a ne ajuta copilul sa inteleaga si sa invete limbajul
- modalitati de a scoate in relief elementele informatiei, astfel incit copilul sa le asimileze mai usor
- modalitati de a adauga limbaj si experiente in functie de stadiul de dezvoltare al copilului
- modalitati de a da copilului nostru mai multe ocazii de a-si ameliora capacitatea de comunicare, imbogatind activitatile pe care le partajam cu el

Procesul de invatare a limbajului incepe de la nastere: reproducem gesturile si sunetele copilului nostru pentru a-i confirma ca l-am vazut si l-am auzit, ii servim de model vorbind corect si dindu-i informatia de care are nevoie pentru a se exprima, adaugam informatii pentru a ajuta copilul sa inteleaga mai bine ce se intimpla.

Invatatul vorbirii se face in timp

Speram cu totii ca, copilul nostru va invata sa foloseasca eficace limbajul pe care il transmitem, insa daca progresele se fac asteptate citeodata suntem frustrati. Inca de la inceput copilul are nevoie de TIMP pentru a inregistra informatiile si pentru a ameliora capacitatea sa de a intelege ce spunem si ceea ce cuvintele exprima cu adevarat. Chiar inainte de a invata sa vorbeasca, copilul invata multe lucruri despre contacte si comunicare.
Atunci cind copilul incepe sa comunice si sa ne adreseze mesaje clare e important sa fim realisti in asteptarile noastre. Atunci cind copilul ne arata cu degetul si emite sunete, nu ne putem astepta ca el sa pronunte "suc de fructe" imediat. Poate ca va incepe prin a zice numai "u" si auzindu-ne repetind "suc" de foarte multe ori va invata sa pronunte mai bine acest cuvint.

Informatiile pe care le ajutam vor ajuta copilul sa progreseze:
- de la cuvinte auzite la cuvinte intelese
- de la o miscare facute la intimplare la un gest recunoscut
- la inceput e incapabil sa imite, apoi va invata sa o faca
- de la folosirea gesturilor la folosirea cuvintelor pentru a comunica
- de la sunete simple la sunete care seamana a cuvinte
- de la cuvinte la expresii sau propozitii
- de la o gramatica incorecta la una corecta

Daca copilul nu incearca sa foloseasca informatia pe care i-o dam, poate ca nu este inca gata sa o faca. Trebuie sa continuam sa-i dam multe ocazii de a invata. Observindu-l atent ne vom da seama de nivelul lui de comunicare si nu vom face greseala de a-i da informatii mult prea dificile pentru el.

Cind ne putem "juca" cu copilul astfel incit acesta sa progreseze in comunicare?

1. In cadrul activitatilor zilnice.
2. Atunci cind copilul se arata interesat
3. Atunci cind se intimpla ceva deosebit
4. Explicind ce se intimpla atunci cind ceva nu "merge"

In cadrul activitatilor zilnice

Activitatile vietii cotidiene na fac sa partajam multe experiente cu copilul nostru. Atunci cind suntem impreuna si ii descriem ce se intimpla, ii dam cuvintele de care are nevoie pentru a intelege limbajul si pentru a-l folosi intr-o buna zi. Viata de zi cu zi ne ofera momente excelente de invatare, caci copilul aude aceleasi cuvinte repetate de foarte multe ori in situatii familiare:
- urcarea si coboritul scarile
- trezirea din somn
- schimbarea scutecelor
- mersul la toaleta
- spalatul dintilor
- pieptanatul
- imbracatul
- luarea mesei sau a unei gustari
- punerea paltonasului si a caciulitei pentru plimbare
- strinsul jucariilor
- baia
- prepararea pentru somn

Chiar daca participarea copilului poate prelungi aceste treburi casnice, el beneficiaza de experienta care ii imbogateste posibilitatile de a intelege si de a invata. Copilul adora compania noastra si poate invata multe lucruri:
- prepararea masei
- prepararea unei prajituri
- scoaterea rufelor din masina
- facerea cumparaturilor in piata sau in supermarket
- aranjarea alimentele intr-un dulap
- deschiderea scrisorilor
- spalarea vaselor
- facutul patului
- deschiderea/inchiderea usii cu cheia
- aprinderea/stingerea luminii

La inceput este experienta, apoi intelegerea si apoi, in sfirsit, limbajul.
Ne ajutam copilul sa inteleaga aceste experiente atunci cind ii vorbim despre ceea ce se intimpla sau ceea ce se va intimpla. Ii stimulam dorinta de a folosi limbajul atunci cind repetam sistematic aceleasi cuvinte in situatii familiare.

Ex: Mama lui Thomas descrie felul in care Thomas a invatat progresiv sa foloseasca cuvintul "baie".

1. Mai intii experienta.
"La inceput Thomas a auzit zgomotul apei care curgea si s-a uitat de unde vine. I-am zis "Este BAIA. Umplem BAIA cu apa ca sa te speli." Thomas n-a inteles cuvintele, dar a simtit caldura apei, a auzit zgomotul apei care curge si a inceput sa traiasca experienta baii."
2. Apoi vine intelegerea.
"Asa am continuat mai multe luni. Intr-o zi am remarcat ca Thomas incepea sa dea din picioare si sa se rasuceasca cum incepeam sa-l dezbrac. Ii ziceam: "Este ora de BAIE pentru Thomas. Esti gata sa intrii in BAIE?" El se agita si mai mult. Incepuse sa inteleaga ce se intimpla.
Intr-o seara, dupa masa, Thomas se juca si i-am zis: "Este ora de BAIE, vino sa te prepari sa intrii in BAIE." El a lasat jucariile si a intins bratele ca sa-l iau si sa-l duc in baie. Incepuse sa inteleaga cu adevarat ce-i ziceam."
3. Si in fine vine limbajul.
"Dupa ceva timp, Thomas a inceput sa scoata sunete care semanau cu cuvinte adevarate. Intr-o seara am decis sa-l intreb: "Stii ce ora e, Thomas? Este ora de mers la…" si am asteptat. El a raspuns: "BA". I-am zis: "BAIE. Da, e ora de BAIE. Ai zis foarte bine, BAIE." Atunci am inceput sa comunicam cu cuvinte!"

Putem adauga informatii atunci cind copilul este interesat

"Mmmm, un biscuite! Vrei un biscuite?"

Dindu-i copilului ceea ce cere, insa retinindu-l doar citeva secunde, avem ocazia de a partaja o experienta si a-l face sa auda cuvinte care-l vor ajuta sa inteleaga si sa invete.

La inceput suntem asa de multumiti cind incepem sa intelegem ce ne cere copilul incit ii dam imediat ceea ce vrea. Totusi am putea profita de aceste ocazii pentru a-i permite sa auda, sa vada si sa traiasca informatia precisa care il va ajuta sa inteleaga limbajul si intr-o zi sa-l foloseasca. Copilul este mai dispus sa asculte si sa incerce ceva nou atunci cind ii vorbim despre ceva ce-l intereseaza cu adevarat.

Putem adauga informatii atunci cind se intimpla ceva mai deosebit

O lingurita care cade, un nasture care se desprinde, cineva care bate la usa, am pierdut o soseta… atitea surprize care suscita interesul copiilor nostri. Sa profitam de aceste evenimente ca sa experimentam, sa intelegem si sa comunicam impreuna!

Putem adauga informatii explicind ceea ce se intimpla atunci cind copilul nu ne asculta

Daca mazgaleste peretii, daca varsa sucul de fructe, daca da drumul ciinelui, daca refuza sa-si imparta jucariile cu alti copii, putem profita de ocazie pentru a-i explica ce "nu merge", de ce s-a intimplat asta si ce poate face ca sa amelioreze situatia.

Atunci cind se intimpla ceva deosebit sau ca lucrurile nu se petrec asa cum am prevazut, copilul va invata ceva daca ii explicam:
- ce s-a intimplat
- de ce s-a intimplat
- cum sa facem ca totul sa intre in ordine
Cum putem îmbogati limbajul prin experiente?
Ce interes avem sa invatam cuvintul "leagan" daca nu putem cere sa fim impinsi ca sa ne leganam???

Prin imitatie

Unul dintre cele mai simple moduri de a ne ajuta copilul sa invete sa comunice consista in a imita gesturile si sunetele pe care le produce si apoi a adauga un cuvint sau un gest nou. Daca vrem ca el sa ne imite la rindul lui, trebuie sa alegem cuvinte pe care le poate pronunta.
E simplu: trebuie
- sa repetam ceea ce spune copilul
- sa facem ceea ce face el
- si apoi sa adaugam un cuvint nou in legatura cu ceea ce am imitat

Prin interpretare

Pentru a ne face copilul sa simta ca il intelegem, putem interpreta ceea ce simte sau ce-si doreste, folosind cuvintele/gesturile pe care el le-ar fi folosit daca ar fi putut vorbi mai clar. Interpretarea ii ofera copilului informatia de care are nevoie in momentul in care simte aceasta nevoie.

Exemplu:
Copilul: Oh!!! Oh!!! (ne arata o pata pe pantalon)
Mama: Oh!!! O pata! O pata mare pe pantaloni!!!

Daca propunem copilului nostru intotdeauna acelasi model pe care il poate urma, cuvintele ii vor deveni familiare pina cind, intr-o buna zi (si va fi o zi maaare) va incepe sa le foloseasca.

Prin dezvoltare

In primul stadiu de evolutie al copilului e important sa utilizam cuvinte simple, insa trebuie sa evitam limitarea vocabularului la expresii de 2-3 cuvinte si la replici "de-a gata". Un vocabular asa de restrins va parea in curind artificial si va limita posibilitatile de cunoastere ale copilului.

Atunci cind dezvoltam mesajele pe care ni le comunica copilul:
- il ajutam sa inteleaga mai bine
- il ajutam sa pronunte cuvinte noi

In functie de nivelul de intelegere al copilului putem dezvolta un subiect in mai multe feluri:

Exemplu: copilul se joaca cu o masinuta
1. o putem numi: "e o masina"
2. o putem descrie: "masina merge repede"
3. putem explica: "tata pleaca la lucru cu masina"
4. putem sa ne jucam: "vom impinge scaunul acesta ca si cum ar fi o masina"
5. putem vorbi de sentimente: "iti place sa mergi cu masina cu tata?"
6. putem vorbi de viitor: "miine vom merge la plimbare cu masina lui tata"
7. putem face proiecte: "cind o sa fii mare, si tu vei conduce o masina"

Tema: alegeti o activitate pe care copilul o indrageste. Pe aceasta tema, scrieti cuvintele pe care le puteti adauga pentru a ajuta copilul sa-si dezvolte limbajul:

1. numiti
2. descrieti
3. explicati
4. jucati-va
5. vorbiti de sentimente
6. vorbiti de viitor
7. faceti proiecte

Dezvoltind mesajele copilului nostru, ii dam posibilitatea sa auda cuvinte noi si sa le inteleaga mai bine. Cum putem accentua informatiile?

1. Prin gesturi.

Gesturile ne vin intotdeauna natural: un zimbet, un frison, o ridicare de umeri… Gesturile sunt un mijloc eficace si adesea neglijat de a ajuta copilul sa inteleaga ceea ce-i spunem. Gesturile atrag si concentreaza atentia copilului. Gestuile pot transmite informatii, pot comunica emotii, pot indica o atitudine, stimuleaza imaginatia si creativitatea copilului, doua calitati importante pentru achizitionarea limbajului.
Gesturile permit copiilor sa se exprime inainte de a vorbi. Cind intinde miinile inseamna "ia-ma in brate", cind da din mina inseamna "la revedere", cind da din cap inseamna "nu" sau "da", cind ne imbratiseaza ne arata dragostea…
Pentru a ne ajuta copilul sa asocieze un cuvint la o actiune trebuie sa:
- folosim mereu acelasi model
- sa fim fata in fata cu copilul
- sa pronuntam cuvintul si sa facem gestul corespunzator in acelasi timp

2. Insistind pe cuvinte-cheie

Exemplu: Tatal lui Lea foloseste expresii scurte si simple si ii face placere sa accentueze cuvintele si sunetele pentru a o ajuta pe Lea sa invete cuvintul "desert".
Tata: (aratind cu degetul desertul) Uite, Lea… DESERT.
Lea priveste.
Tata: E DESERTUL tau preferat.
Lea priveste, ochii ii stralucesc, ea se inclina putin in fata.
Tata: este DESERT cu capsuni! (el da o lingurita fetitei)
Lea maninca desertul, se uita la tata.
Tata: Mmmmmm!!! Ce DESERT bun!

Ca in acest exemplu putem ajuta copilul sa invete:
- marcind o pauza inaintea cuvintului-cheie ("vrei… DESERT?")
- prelungind cuvintul-cheie ("DEESEERT")
- soptind sau strigind cuvintul-cheie
- aratind cu degetul obiectul reprezentat de cuvintul-cheie

Insistind pe cuvinte le facem mai interesante si mai amuzante si punem in relief elemente de informatie pe care copilul incepe sa le invete.

3. Prin repetare

Un om adult intelege un cuvint in general daca-l aude o data sau de doua ori in context, insa nu la fel se intimpla cu copiii. Unii copii au nevoie sa auda un cuvint de 10 ori inainte de a incerca sa-l foloseasca, altii trebuie sa-l auda de 100 de ori. Nu exista nici o regula, nici un numar "normal" de repetitii. Actiunile, gesturile, apropourile copilului ne indica daca a asimilat ceea ce i-am spus. Cu cit gasim mai multe maniere diferite de a folosi acelasi cuvint, cu atit ne ajutam copilul sa invete mai bine.
De exemplu, dezbracind copilul putem gasi diferite maniere de a folosi verbul "scoate": "scoate pantofii, scoate sosetele, scoate pantalonii, scoate bluza" etc…
Repetind sistematic aceleasi cuvinte intr-o situatie data ajutam copilul sa inteleaga aceste cuvinte si , mai tirziu, sa le foloseasca.
La inceput, copilul nu este capabil intotdeauna sa inteleaga si sa pronunte cuvintele pe care le folosim. Totusi, cu cit aude mai des cuvintele asociate obiectelor si situatiilor cu atit va intelege mai repede ce ii zicem… ca intr-o zi sa foloseasca si el aceleasi cuvinte ca noi. Repetitia este esentiala.
Acum urmeaza imbogatirea limbajului adaptata la stadiul de dezvoltare a fiecarui copil (nivelele de la 1 la 4 descrise la inceput) dar pe-asta nu o mai traduc decit daca sunt cereri speciale pentru un anumit nivel. Deci mamici, daca e vreuna interesata in special de un anumit nivel de dezvoltare si vrea sa-i traduc, sa zica!
Daca nu, miine poate trecem la capitolul IV: sa ne jucam de-a "cei 3 A".
"Exemplu tema facuta de o mamica:masina de pompieri
(ne-am jucat cu aceasta masina pentru ca Stefan ii spune "camion" si trebuia sa-i fac diferenta intre "camion" si "masina de pompieri" ele practic fiind foarte diferite...
2.masina care stinge focul
3.masina are o scara, pe care se urca pompierul(in cazul nostru fiind un omuletz de la ferma noastra de animale) si care stinge focul.
4. plimbam masina pe covor, ninooo ninooo, si deodata primeste un apel de urgenta!!Se pare ca a luat foc ferma de animale, mergem in graba...bla bla...tot arsenalul, se urca fermierul pe scara, verifica cotetele, stinge focul, trebuie sa vedem cate stricaciuni sunt...bla bla...sunt multe de povestit, joaca a durat circa 30-40 de minute.
5. ti-ar place si tie sa fii pompier?Sa urci pe scara?sa stingi focul?Acesti oameni sunt foarte curajosi!
6. Poate ca unchiul tau, pompier voluntar, te va plimba intr-o zi cu masina lui de pompieri!
7. Si daca o sa-ti placa....cine stie, vei fi si tu un voluntar la fel ca el!"

Capitolul 4

Sa ne jucam de-a "cei 3 A"

Acest capitol descrie rolul capital al jocului, rolul deosebit pe care noi trebuie sa il jucam si modalitatile prin care putem usura progresele copilului.

Utilitatea jocului in evolutia copilului

Pentru a ajunge sa atingem orice obiectiv trebuie sa trecem prin 3 etape: visul, planul si actiunea.

Jocul ne ofera posibilitati extraordinare:

- sa visam la un obiectiv de comunicare specific si realist pentru copil
- sa planificam jocuri educative
- sa actionam impartasind cu copilul experienta jocului astfel incit sa-i usuram intelegerea

Sa visam la un obiectiv realist

Etapele pe care le alegem pentru copilul nostru trebuie sa fie:

REALISTE : O etapa nu poate fi parcursa decit daca se bazeaza pe capacitatea de comunicare actuala a copilului. Visuri pe termen lung de genul: "mi-ar placea asa de mult sa vorbeasca" pot fi divizate in etape mai mici, iar prima trebuie sa fie foarte simpla, ca de exemplu sa intinzi mîna catre o carte.

Pentru a alege un obiectiv realist pentru copil, ne punem intrebarea:
- Ce gest, ce sunet, ce cuvînt sau ce fraza ar putea ajuta copilul sa comunice mai bine?
- Ce cauta copilul sa ne spuna dar nu reuseste?
PRECISE : Cu cit stim precis si realist ce putem astepta de la copil, cu atit mai bine stim cum sa ne adaptam comportamenul ca sa-i sustinem progresele. Putem sa alegem un obiectiv precis ca de exemplu imitare, sa ne asteptam rindul la momentul potrivit si sa facem un gest care sa insemne "gata, s-a terminat" .
Ne intrebam:
- ce activitati ii plac copilului?
- ce aptitudini de comunicare se dezvolta natural atunci cind copilul se dedica acestor activitati?
- ce incearca copilul sa comunice?
UTILE : Obiectivele noastre trebuie sa se orienteze catre cuvinte sau gesturi pe care copilul le poate folosi si repeta adesea. Cuvinte ca "ceasca" sau "minge" sunt mai utile decit cuvintul "tigru" (asta doar daca nu aveti cumva un tigru mic pe acasa ;))
Alegind cuvinte utile din viata cotidiana ii dam copilului posibilitatea de a achizitiona modalitatile prin care isi face cunoscute nevoile si dorintele.
AMUZANTE : Putem sa ne jucam de-a "insula pustie". Ne imaginam ca suntem naufragiati pe o insula pustie, singuri impreuna cu copilul. Gindindu-ne la felul in care copilul comunica in prezent cu noi, sa ne intrebam ce ar putea invata astfel incit viata de pe insula sa fie mai placuta.

Planificarea unei activitati placute

Sa incepem cu jocurile preferate

Noi stim ce ii place si ce ii reuseste copilului: sa "danseze" pe un fond muzical, de exemplu, sa se uite pe carti sau sa mototoleasca hîrtii. Putem sa cream jocuri bazate pe ceea ce copilului ii place si poate face.

Sa reluam jocurile care i-au placut deja

Nu suntem obligati sa inventam jocuri noi in fiecare zi. Copilul caruia ii plac povestile noi ii place citeodata sa reasculte povestile preferate. Sa nu neglijam nici progresele achizitionate si nici interesele manifestate in trecut: deseori copilului ii place sa reia activitati care i-au placut. Putem cinta acelasi cintec, sa ne uitam pe aceeasi carte, sa jucam acelasi joc de o gramada de ori: copilul va beneficia de repetitie. Sentimentul de securitate pe care il cistiga facind ceva familiar ii da increderea necesara sa incerce ceva nou.

Sa incercam ceva nou

Putem propune jocuri, activitati, carti pe care copilul nu le-a incercat niciodata. In general e preferabil sa alegem un proiect pe care copilul il poate asimila usor si il poate reusi. Totusi, citeodata putem incerca ceva putin peste nivelul lui obisnuit. Poate ca am supraestimat talentul lui! Cine stie, poate fi mai amuzant decit credem!

Capitolele urmatoare contin idei de jocuri si grile de observatie care ne vor ajuta sa alegem activitatile corespunzatoare copilului nostru.

Sa ne amuzam si sa ne relaxam!

Jocul obligatoriu nu mai este un joc. Daca activitatea pe care i-o propunem copilului nu-i place, nu trebuie sa i-o impunem. Daca el nu se amuza sa acceptam sa ia initiativa si sa schimbam jocul. Adesea, cele mai grozave jocuri se nasc din spontaneitate.

E important sa prevedem activitati de rezerva

Chiar si cele mai bune jocuri esueaza citeodata. Sa prevedem deci activitati de rezerva. De exemplu, daca micutul nu e interesat sa se joace cu cuburi asa cum am prevazut, putem aranja cuburile intr-o cutie, le putem ascunde cerindu-i sa le gaseasca sau putem construi un tren lung pe care sa-l impinga. Cu putina initiativa si imaginatie putem transforma un moment frustrant pentru amindoi intr-un moment agreabil.Sa actionam: sa ne jucam "de-a 3 A"

Am fixat un obiectiv realist de invatare prin joc pentru copilul nostru, care corespunde a ceea ce visam. Am stabilit un plan de activitate care va favoriza aceste invataturi. Suntem gata sa trecem la ACTIUNE.

Pentru aceasta trebuie mai intii sa ADAPTAM activitatea si/sau comportamentul nostru ca sa partajam jocul., sa ADAUGAMelementele de limbaj necesare invataturii si sa-i ACORDAM copilului nostru posibilitatea de a lua initiativa. (cei 3A: a (ne) Adapta, a Adauga, a Acorda)
1. A ADAPTA:
Ne adaptam pentru a imparti aceleasi experiente cu copilul:
- fiind fata in fata
- facind copilul sa simte ca-l ascultam: prin imitatie, interpretare, comentarii, punind intrebari, reactionind fiecare la rindul lui

2. A ADAUGA:

Adaugam limbaj si experiente:
- imitind si adaugind elemente
- interpretind
- dezvoltind prin descriere, explicatii, exprimarea sentimentelor, vorbind de viitor

3. A ACORDA:

Ii acordam copilului nostru posibilitatea de a lua initiative:
- observind – pentru a cunoaste mai bine si a intelege copilul
- asteptind – pentru a da copilului timpul de care are nevoie pentru a-si exprima interesele si sentimentele
- ascultind – pentru a raspunde cu mai multa sensibilitate copilului

Citeva sugestii de obiective de comunicare

1. Imitarea motrice fara jucarii:
- umflatul obrajilor
- atingerea piciorului, a degetelor
- saritul in aer
- aratatul cu degetul
- datul din cap
- linsul buzelor
- aplauzele
- deschisul gurii
- scosul limbii
- aratatul pumnului
- cascatul (pusul miinii in fata gurii)
- muscatul buzei inferioare
- ridicatul bratului deasupra capului
- trimisul bezelelor
- facutul cu mina pentru a zice "pa!"
- atinsul podelei
- acoperirea ochilor cu mina

2. Imitarea motrice cu jucarii sau obiecte obisnuite

- mingiiatul, hranitul unei papusi
- pusul unei palarii pe capul unei papusi sau pe capul propriu
- cintatul la xilofon
- apasatul unei jucarii care chitaie
- aruncatul unei mingii
- sunatul unui clopotel
- datul paginilor unei carti
- deschisul usii cu cheia
- amestecatul cu o lingurita
- desenatul cu creioane colorate
- deschisul, inchisul unei cutii, a unei posete, al unui sertar
- aprinsul, stinsul luminii
- pusul pantofilor, al ochelarilor
- intorsul mecanismului unei jucarii muzicale
- pieptanatul
- spalatul fetei
- periatul dintilor
- bautul
- pititul sub masa
- mototolitul, ruptul hirtiei
- stersul nasului

3. Tranzitia de la imitarea motrice la imitarea sunetelor

Ca sa ajutam copilul sa se concentreze asupra imitarii sunetelor este adesea util sa asociem o actiune unui sunet:
- "Cucu!" (descoperind ochii)
- "M-m-m-m-m" (frecindu-si stomacul)
- "Asa de mare!" (ridicind bratele)
- "Bum!" (o jucarie cade)
- "Brrr!" (facind limba sa vibreze)
- "Pa!" (salutind cu mina)
- "Bravo!" (apaudind)

In cazul in care copilul nu imita sunetele trase din limbaj, putem incerca cu imitarea altor sunete:
- suflatul - unei luminari, unui fulg, a unor baloane de sapun
- pupatul cu zgomot
- plinsul – imitind pe cineva care bizîie
- stranutul sau tusitul (exagerind mimica si sunetul)
- strigate de animale: ciinele (ham-ham), pisica (miau), albina (bzzz!), vaca (muuu!), oaia (behehe!), puiul (piu-piu-piu), rata (mac-mac)

4. Apoi vin primele cuvinte izolate:

Alimente: mar, piine, carne, lapte, suc, supa, banana, prajitura, apa, biscuite, bonboane, înghetata…
Partile corpului: cap, mina, picior, ochi, par, nas, deget…
Obiecte uzuale: baie, pat, televizor, canapea, fotoliu, chiuveta, masa, scaun, camera, veioza, perete, perie, pieptan, pix, hîrtie, ceasca, chei, sapun, lingurita, ochelari, ceas, perna, bani…
Haine: sosete, pantaloni, rochie, fusta, mantou, pantofi, palarie…
Calificative: cald, rece, mai mult, al meu, mare, ud, frumos, gata, murdar, curat, spart, dragut, aprins, stins…
Lumea exterioara: arbore, floare, iarba, luna, soare, zapada, ploaie, ciine, pisica, avion, masina, bicicleta, scoala, autobuz…
Persoane importante: mama, tata, numele animalelor familiare, numele prietenilor, al fratilor si al surorilor, baiat, fata, bebe, numele copilului, bunicul, bunica
Cuvinte uzuale: buna ziua, salut, pa, bine, pardon, noapte buna, nu, da, destul
Nume exprimind sentimente: trist, multumit, suparat, fericit, gelos
Primele cuvinte de actiune: a (se) juca, a (se) peria, a dansa, a desena, a simti, a plinge, a asculta, a trage, a (se) sterge, a deschide, a bate, a (se) opri, a prinde, a (se) aseza, a (se) culca, a veni, a (se) uita, a (se) plimba, a fugi, a merge, a dormi, a sari, a bea, a minca, a cinta, a numara, a pastra, a avea, a cumpara, a da, a pupa, a ascunde, a citi, a ajuta, a sparge, a varsa, a lovi, a gasi, a zbura, a atinge…
Cuvinte care indica locul: aici, acolo, sus, jos, în, afara, sub, pe…

5. Mai tirziu: expresii din doua cuvinte

Exemple

Actiune + obiect:
- lansatul mingii
- impinsul masinii
- spalatul miinilor
- deschisul usii
- cititul cartii
- bautul apei
- mincatul marului
- pusul mesei
- ajuta-ma

Nume sau pronume + actiune
- masina merge
- calul sare
- papusa doarme
- cubul cade
- tu sus
- eu scriu
- fata fuge
- tata merge
- mama danseaza
-
Nume/actiune + loc

- stat scaun
- in cutie
- pe masa
- du-te acolo
- carte acolo
- pe jos
- vino aici
- in pat

Nume/actiune + calificativ

- minge mare
- mai mult biscuite
- sapun ud
- ceai cald
- masina mea
- supa gata
- nu nani
- cartea mama

Cuvinte uzuale:

- ce faci, multumesc, te rog, buna ziua

6. Si mai tirziu: expresii din 3-4 cuvinte

Expresii care acompaniaza pe altele: vreau/vad/ imi place – (eu) arunc mingea, mama citeste cartea, ascult muzica, (sa) fac un desen, pup ursulet.

7. Stadiu avansat

pronume +
te iubesc, sunt trist, sunt suparat, mi-e foame

alte expresii utile: eu singur, am terminat, unde este mingea?, merci, uite…

intrebari: ce-i asta? ce face baiatul? Unde e? unde merge fata? unde e mingea?
de ce ride baiatul? de ce plinge fata?

expresii negative: nu pot sa merg, nu vreau sa maninc

ESTE: Asta este cartea mea, Luca e baiat mare

Pluralul: ciini, pisici, imi plac merele, uite vrabiile, mama face prajituri
Capitolul 5

Cum sa invatam amuzindu-ne: rolul jocurilor

Acest capitol descrie:
- placerea si satisfactia pe care ni le procura jocul cu copilul
- modurile prin care putem sa stim la ce nivel a ajuns copilul, astfel incit sa putem planifica jocuri care sa-i placa si care sa-i permita sa evolueze
- multe jocuri pe care le putem juca impreuna cu copilul precum si aptitudinile de comunicare pe care acesta le achizitioneaza jucindu-le.

Cum se dezvolta aptitudinile de joc

Copilul se obisnuieste putin cite putin cu alternativa rindurilor: aceasta capacitate de alternanta evolueaza progresiv. Pentru a mentine jocul agreabil pentru amindoi trebuie sa fim realisti privind capacitatile copilului de a participa de o maniera interactiva.

Scenariul de mai jos ne va ajuta sa intelegem cum se dezvolta la copil capacitatea de a participa la joc.

1. La inceput, copilul reactioneaza la gesturile noastre (nu conteaza cum) la jocuri simple de genul "te prind", "cucu!" sau "tape-tape" (batutul din palme).

Atunci cind ii zimbim copilului, cind vorbim sau ne jucam cu el, el ne priveste, ne zimbeste, da din picioruse sau gingureste. Daca aceasta interactiune ii place e posibil chiar sa se supere atunci cind punem capat jocului.

2. Apoi, copilul ne indica, prin sunete si/sau limbaj corporal, ca prevede ce va urma si ca vrea sa continue jocul.
De exemplu, daca ne oprim sa-l facem sa sara pe genunchi, va sari singur ca sa ne ceara sa continuam. Daca nu reactionam, copilul va persevera si va insista ca sa ne faca sa intelegem ca doreste ca jocul sa continue!

3. Mai tirziu, copilul incepe singur jocul (scotind un sunet, pronuntind un cuvint sau facind un gest in raport cu jocul) si asteapta sa participam. In prezent el poate juca rolul pe care l-am detinut inainte si poate lua singur initiativa jocului. De exemplu, isi pune mina la ochi pentru a incepe jocul "cucu – bau!" sau isi agita bratele pentru a cinta un anumit cintecel (cu joc de miini - marionete) impreuna cu noi. Acum el stie in ce moment ii vine rindul la joc.

4. Si mai tirziu.
Pina acum, copilul nu s-a putut concentra decit pe un singur lucru odata. Atentia lui e monopolizata de un deget, de un ursulet sau de persoana care se joaca cu el.
Pe urma copilul va ajunge sa aibe capacitatea de a fi atent si la obiectul jocului dar si la persoana cu care se joaca. Aceasta este o etapa importanta! Atunci cind copilul a invatat sa-si canalizeze atentia de la un punct de interes la un altul va fi mai mult in masura de achizitiona elementele de limbaj pe care incercam sa-l invatam si care ii vor permite sa inteleaga si sa vorbeasca.
Sigur, jucariile sunt folositoare in unele jocuri, dar totusi, daca jocul este amuzant si util pentru copil, aceasta este mai ales datorita faptului ca il joaca impreuna cu noi. De fapt, cea mai grozava jucarie suntem NOI.

Atunci cind ne jucam dupa metoda "celor 3 A", cream excelente posibilitati de a vorbi. Asa dam ocazia copilului sa aibe ceva de spus si un context pentru a o face, ceea ce-i procura o satisfactie si il incurajeaza sa-si continue eforturile.
COPILUL NOSTRU SI JOCUL

1 jOCUL CU PARTENERI

Verificand aceste enunturile de mai jos, care descriu copilul dvs, aceasta va va ajuta sa:

-recunoasteti importanta fiecarei etape in invatarea comunicarii de catre copilul nostru

-aveti asteptari realiste in legatura cu ceea ce copilul poate face
-prevedeti jocurile care vor place copilului dvs si care ii vor permite sa invete

La inceput, copilu reactioneaza, apoi imita

-reactioneaza surazand
-ii place sa fie leganat si ridicat pt joaca
-imita miscarile limbii
-repeta un gest sau un sunet,daca noi il imitam
-prin privire si limbaj corporal, arata ca ii face placere jocul cu-cu
-ne imita cand atingem o jucarie
-imita sunetele din timpul jocului(de ex cum face vaca? muuuuu)

Apoi, copilul preia initiativa ,prevede ceea ce se va intampla,participa la joc impreuna cu noi

-ne intinde o jucarie si se astepta sa o luam
-imita jocuri simple(batem din palme)
-ii place sa ii aratam carti
-anticipa joculete familiale prin gesturi si vocalize
-imita actiunile adultului cu jucariile
-arunca la randul sau jucarii
-isi asteapta randul in cadrul jocurilor de grup

Mai tarziu, copilul se joaca cu alte persoane
- se joaca alaturi de alti copii, fara insa a intra in jocul lor
-ii place sa-si imparta jucariile cu alti copii
-participa la jocuri colective, cum ar fi "prinde mingea"
-urmeaza regulile unui joc simplu

JOCUL CU OBIECTE SI JUCARII

Copilul nostru nu cunoaste in mod instinctiv universul sau.Incepe incet sa exploreze, sa invete, cucereste capacitatea de a se juca.
In continuare , vom invata sa constientizam importanta fiecarui stadiu al jocului,si vom putea planifica activitati de joc ce il vor amuza pe copil.

La inceputl, copilul priveste obiectele , apoi le cerceteaza:
- priveste si urmareste un obiect miscat in fata ochilor de catre adult
-observa si tine in mana jucarii
-duce jucariile la gura
-scutura jucarii,le arunca pe podea sau le loveste de masa
-examineaza jucariile, le intoarce pe toate partile
-exploreaza obiectele atingandu-le, le atinge cu mainile, le lipeste de obraz,le loveste de masa sau de pamant pt a produce sunete.
-lasa sa cada jucaria,o lanseaza intentionat, urmarind ce se intampla
-preseaza in palma obiectul,il intinde, il desira, urmareste ce sunete se produc

In stadiul urmator, copilul incepe sa utilizeze corect jucariile si obiectele.
exploreaza in egala masura raportul dintre doua obiecte se intereseaza de "cum merg" lucrurile:
-goleste de continut, scoate obiectele
-incearca sa scoata sau sa deschida diferite componente ale obiectelor
-deschide cartea in loc sa o rupa
-impinge sau trage o jucarie pe roti
-inchide si deschide usile
-pune cuburi intr-o cutie si apoi le goleste
-stie cum functioneaza jucariile mecanice
-examineaza mici obiecte
-adora sa umble prin dulapuri,sertare
-incepe sa sorteze obiectele dupa marime si dupa forma

Mai apoi, copilul incepe sa descopere raporturi cauza efect abstracte.

Poate sa manipuleze jocuri de constructie cu mai multa abilitate

-manipuleaza intrerupatoare,robinete,telecomanda tv
-ii place sa puna in functiune jucarii mecanice
-construieste ansamble si diferite constructii utilizand mai multe elemente
-se joaca cu apa,nisip,plastilina
-incepe sa se joace cu creionul pe o foaie de hartie
-lanseaza o minge cu piciorul sau mana, dar nu stie inca sa o prinda
Jocurile nu se gasesc numai prin magazine!!

Posibilitatile de joaca impreuna cu copilul au ca si limita doar imaginatia noastra

Jocul ii permite copilului achizitia numeroaselor aptitudini care-l vor ajuta in viitor:nu numai abilitati motrice si abilitati de rezolvare a problemelor cat si mijloace de a comunica

In timp ce adaptam jocul pentru a coopera cu copilul,ajutandu-ne de limbaj si de experiente pentru a-l ajuta sa invete ,creeam momente de destindere ,de bucurie in timpul carora copilul invata sa:
-focalizeze atentia
-imite sunete si actiuni
-actioneze cand ii vine randul
-prevada ceea ce se va intampla
-recunoasca faptul ca un obiect ascuns continua sa existe
-invete cuvinte noi
-se joace de-a...(jocul de a pretinde ca..)

In timp ce ne jucam trebuie sa ne amintim ca bebele ce invata sa comunice are nevoie de timp pt a lua initiativa la randul sau.trebuie sa fim rabdatori ,sa stim sa asteptam. sa asteptam si sa dam sanse copilului sa se exprime.Iata cateva idei care sa ne inspire jocul!sa ne lasam imaginatia libera!

Primele jocurifara...jucarii!

CUCU!

In momentul in care copilul va priveste, ascundeti-va fata!apoi reapareti si spuneti:"bau!" amestecul de usoara frica si excitare il va atrage in mod sigur!

APOI

UNDE ESTI?

Alternand rolurile, jucati-va de-a v-ati ascunselea ,de ex cu o patura.incurajati-l sa va imite vocea,cuvintele izolate pe care le folositi,miscarile!

CATAM SI-L GADILAM!

copilul adora sa i se cante sau sa i se recite poezioare ,acompaniate de gesturi simple(cum ar fi gadilaturi pe burtica)

JOCURI DE URMARIRE

PENTRU INCEPUT...

Stai ca-l prind!

copilul se indeparteaza.lansati.va in urmarire!odata prins, gadilati-l ,luati-l in brate! asteptati reactia lui pt a reincepe

APOI

VIN!

similar cu "stai ca-l prind" numai ca de data asta asteptati un semn de la copil pt a pune mana pe el(de ex sa se intoarca sa va priveasca). apoi, poate, copilul insusi o sa va alerge!

MAI APOI

DE-A V-ATI ASCUNSELEA.(aici stim cu totii)

UNDE ESTE?

PT INCEPUT

Ia jucaria!

Alegeti o jucarie ce sare rapid in ochi copilului.puneti-o aproape de manuta copilului,in asa fel incat sa o apuce isor. vorbiti-i despre jucarie.Jucariile zgomotoase sunt foarte amuzante

Apoi...

A disparut!

Atrageti atentia copilului plansand una din jucariile preferate in campul sau vizual.incurajati copilul sa priveasca jucaria in timp ce o indepartati usor.nu uitati sa numiti jucaria si sa descrieti ce se intampla.repetati jocul

Mai tarziu

Gaseste-o!

Plasati o jucarie la vedere, apoi lasati-o sa cada pe podea sau ascundeti-o.Incurajati copilul sa o caute.utilizati exclamatii si interogatii:"buuum" -in timp ce jucaria cade sau "unde e?" apoi"ai gasit..." in caz ca o ascundeti.apoi vine randul copilului sa ascunda jucaria.

JOCURI CU CUBURI

PENTRU INCEPUT

Incerc si eu!

Lasati copilul sa se joace cu cuburi.daca duce unul la gura, loveste cu el,il lasa sa cada sau il arunca imitati-l asteptand reactia lui.Dupa ce va jucati in acest fel alternativ, aratati-i alte modalitati de utilizare a cuburilor.

APOI

In cutie

Puneti cu randul cuburi in cutie .de indata ce le-ati pus pe toate, goliti cutia

SUPRAPUNERE

suprapuneti mai multe cuburi, asteptand ca bebe sa faca si el la randul sau acelasi lucru

MAI TARZIU
Iata o masinuta

construiti masini, poduri sau casute din cuburi.incurajati copilul sa va ajute, apoi sa realizeze propriile constructii.intrebati-l ce anume a reusit sa construiasca.

SA CONSTRUIM

Cereti copilului sa construiasca un anumit lucru,un pod de exemplu.planificati impreuna cine /ce anume trebuie sa faca.insistati asupra secventei ce trebuie respectaa in fiecare etapa.

JOCURI CU ALIMENTE

Sa desenam cu budinca

Puneti budinca intr-un recipient (de exemplu pe o tavita de biscuiti) puneti copilului o tablita in fatasi instalati-va in fata lui.incurajati copilul sa exploreze budinca cu degetele.lasati copilul sa preia initiativa si urmati-i exemplul.daca ezita,aratati-i diverse miscari ale degetelor si mainii ,acompaniindu cu sunete comice(pluff,etc) .ne murdarim,dar ne si distram!

CAPITOLUL VI

Sa invatam prin muzica« Fara muzica, viata ar fi o eroare »
Friedrich Nietzche, filosof

Capitolul descrie :
• Magia muzicii, un mijloc usor si amuzant de a invata;
• Maniera de a adapta cuvintele sau gesturile cantecelor cu scopul de a incuraja copilul nostru sa participe ;
• Maniera de a inventa propriile noastre cuvinte pe melodii cunoscute pentru a da cantecelor mai mult sens pentru copilul nostru .
Magia muzicii
Toti parintii stiu cum pot, ca prin magie, calma un copil tinadu-l in brate, cantandu-i sau in leganandu-l . Muzica are un efect minunat asupra bebelasului : inca de dinainte de a se naste, el reactioneaza la ritmurile corpului mamei , bataile inimii, miscarile corpului mamei sunt o sursa de binefacere pentru fat. Ramane la fel si dupa nastere .
Copilul este interesat deci de starea de bunastare data de muzica, foarte repede el invata sa reactioneze, la inceput prin miscari ale intregului corp apoi imitand ritmul si sunetele.
In mod indirect prin activitatile muzicale, copilul invata in mod naturat sa asculte, sa fie atent, sa ce concentreze, ceea ce aduce o anticipare in vederea continuarii unei activitati si il obisnuieste sa urmeze instructiuni. Toate aceste aptitudini il pregatesc pentru invatarea comunicarii conventionale. Daca muzica creeaza acest efect magic este pentru ca activitatile muzicale favorizeaza :
• Contactul fizic
• Repetitia
• Alteranta
• Reactiile nonverbale
• Vocalizarea
• Participarea totodata fizica si verbala
• Constientizarea faptului ca fiecare gest si fiecare cuvant vine la timpul lui
Pe de alta parte muzica prezinta avantajul de a fi o alta forma de joc. Ritmul si melodia ajuta copilul sa prevada si sa recunoasca sosirea randului lui : cu putina experienta , el va putea interveni la momentul oportun.Ori, capacitatea de recunoastere a momentului de interventie este esentiala pentru conversatie. Activitatile muzicale joaca un rol privilegiat in progresele pe care noi le asteptam de la copil . Ele nu necesita o pregatire prealabila si aduc o placere imediata, nu conteaza cand si unde : la baie, in masina, peste tot unde avem noi chef.

SA NE ADAPTAM SA CANTAM IMPREUNA
Nu conteaza daca nu avem o voce de aur !

Nu este necesar sa avem o voce frumoasa nici sa cantam foarte exact. Copilul nostru nu este interesat de asa. Ceea ce ii capteaza interesul sunt ritmul cuvintele noastre si tandretea cu care intonam.
Daca nu suntem foarte siguri de noi insine, putem incepe cu cantece pe care le cunoastem foarte bine ( de exemplu cele pe care parintii nostri ni le cantau ) sau cu mici poezioare pe care le recitam cu voce cantatoare . Sa incercam mai multe genuri de cantece pana gasim pec el care ne convine cel mai bine.
Putem sa ne largim repertoriul intreband educatoarele copilului nostru ce catece fac la gradinita cu ei, ascultand emisiuni radio sau de televiziune pe care le prefera si el si cumparand discuri ( pe care de asemenea le putem imprumuta de la biblioteca)

Cantam foarte incet , lin
Copilul nostru invata mult mai multe gesturi si cuvinte daca noi cantam incet si lin, pe ritmul lui . Trebuie deci sa incetinim si sa articulam foarte clar pentru a-i da timp sa inteleaga cuvintele. Deindata ce copilul nostru va incepe sa prevada gesturile si cuvintele , ritmul mai lent ii va da timp sa invete randul sau de interventie.
Mama lui Catherine povesteste : « Ceea ce imi face mereu placere este sa vad cum Catherine reactioneaza.Prima bucurie a fost cand ea a recunoscut cantecul . Apoi, ea a inceput sa face gesturi impreuna cu noi apoi a completat cu cuvinte. Noi am invatat sa INCETINIM cantecele. Am incetinit cu scopul ca Catherine sa poate intr-adevar sa inteleaga cuvintele pe care le cunostea déjà. Am invatat de asemenea ca repetitia este FOARTE importanta. Repetam cuvintele de patru cinci ori mai des decat ne asteptam sa le facem ! »

Nu putem sa ne asteptam ca micutul nostru sa isi preia rolul sau in cantec de a doua oara cand il aude dar cu repetitie, daca noi ii dam ocazia sa participe si daca ii aratam bine ce asteptam de la el, el va invatat sa participe atunci cand va fi pregatit.

La inceput, noi suntem « amuzatorii » care detinem toate rolurile : muzica, gesture, cuvinte. Apoi noi suntem « maiestrii de scena » care ajuta copilul nostru sa schiteze primele gesturi.Dupa numeroase repetitii, vom putea sa ne asumam rolul de « parteneri deschisi » si sa adaptam activitatea muzicala pentru a incuraja copilul nostru sa ia un rol activ. Noi vom stii sa asteptam ca el sa invete la randul lui .

Nu ezitati sa adaptati !
Daca nu gasim un cantec care sa convina exact obiectivului de comunicare pe care ne-am fixat, ne adaptam in functie de cerinte. La spalarea fetei de exemplu , putem substitui « a spala » (laver) cuvantului « a jumuli » (plumer) din cantecul « Alouette » si sa numim succesiv fiecare parte a corpului pe care o atingem. Eu iti voi spala nasul ! Eu iti voi spala obrazul ! Alouette, Alouette !
Pe aceeasi metoda puteti, adapta « Savez-vous planter les choux ? » (Stiti planta varza ? ) in ,,Stiti sa va puneti sapca ,, sau ,,Sa aranjati jucariile,, sau ,,Sa mancati supa ,, .
Puteti sa introduceti muzica in toate activitatile cotidiene ;
Spalatul dintilor, facut baie, mancatul, plimbarea cu masina, spalatul mainilor, mersul la olita, plimbarea, etc.
Adaptarile noastre muzicale ne sunt limitate doar de imaginatie. Intre noi si copilul nostru nu exista drepturile de autor ! Sa stim sa improvizam ca mama Catherinei care a gasit ocazii minunate de a comunica in timp ce mergea cu masina, chiar si atunci cand copilul sau nu incepuse sa participe si el.

Continuare :
Mama Catherinei povesteste : ,,Drumurile cu masina sunt o excelenta ocazie de a inchide radioul si casetofonul. Daca sunt inchisa intr-o cutie de metal cu copii mei profit si le cant cantece in propriul nostru ritm. Noi repetam cantecele invatate acasa.Aceste drumuri cu masina sunt de asemenea momente minunate pentru micul farte al Catherinei si epntru mine : ne amuzam pur si simplu comunicand, petrecand impreuna momente in care ne ascultam vocile. Repetam cantecele fara oprire cu toate ca sunt singura adulta din masina. Copiii adora asta !,,
,, Priviti un exemplu unui cantecel simpatic pe care noi l-am inventat in masina. Putem varia la infinit cuvintele. Totul a inceput intr-o zi cand eu rulam cam repede pe o strada care zdruncina . Pe melodia “ Meunier, tu dors” Priviti refrenul:
Mama, priveste
Masina, masina merge prea repede
Mama priveste
Masina, masina merge prea tare
Copii au sugerat versurile
Mama priveste
Masina, masina face badaboum (atunci cand sunt zdruncinaturi)
Mama priveste
Masina, masina merge prea incet ( asta atunci cand am incetinit )
Apoi am adaugat ceilati membrii ai familiei :
Tata, priveste
Masina, masina a luat-o la dreapta
Matusa Jeanne, priveste
Masina, masina a luat-o la stanga.

Atunci cand improvizam cantece pentru a descrie ce se intampla, putin conteaza daca cuvintele rimeaza si daca melodia e armonioasa : copilul nostru le va adora !
Pe melodia « Este mama Michel »
E micul Thomas cel care a pierdut manusile lui
Care a intrebat pe mama sa cine i le va inapoia
Este mama lui Thomas cea care i-a raspuns :
Dar priveste micule Thomas, manusile tale nu s-au pierdut

Pe melodia « Pomme de reinette » (Mar de renet )
Mar de renet si mar de api
Sapca, sapca rosie
Mar de renet si mar de api
Cizme, cizme albastre

Cateva trucuri pentru a compune un cantec :
• Alegeti o melodie simpla si familiara ( un cantecel, o melodie auzita la televizor, un cantec provenit de pe o caseta de copii ).
• Verificati daca versurile contin macar 10 cuvinte cheie.
• Alegeti cuvintele legate de gen, de obiectele si de gesturile pe care copilul dvs le stie.
• Fiti atenti la gesturile pe care copilul dvs le-ar putea face in timpul cantecului.
• Decideti ce accesorii ar fi eventual necesare.
• Adaptati cantecul pentru a permite copilului dvs sa participe.

Introduceti miscarea :

Ca in orice joc, veti obtine cele mai bune rezultate daca va veti apropia de copilul dvs ca el sa faca fata , de maniera in care ceea ce vede el in gesturile dvs sa inteleaga cuvintele care il descriu. Aceasta aprofundare informationala va ajuta copilul dvs sa inteleaga gesturi si cuvinte noi , sa le retina si mai tarziu sa le foloseasca.
Cantecele pe care copiii le prefera sunt cele acompaniate de gesturi simple. Incepeti deci cu genul de cantece : « Savez-vous planter les choux ? » , « Alouette » « Les petite marionnettes ».
Faceti de asemenea dovada de sensibilitate fata de copilul dvs si adaptati cantecele care le alegeti la energia de care da dovada el. Un copil obosit nu are chef sa danseze « capucine » ( dans de copii ) Alegeti mai bine un cantec de leagan care se potriveste mai bine cu oboseala lui. El va va fi recunascator si va intelege cuvintele adaugate cu aceasi ocazie.

Cel mai bun interpret sunteti dvs.

Atunci cand se uita la televizor copilul dvs este expus la scene care se deruleaza rapid. Emisiunile pentru copii sar de la o tema la alta ; imaginile, gesturile si vocile se schimba intr-un ritm vertiginos. Aceasta rapiditate are ca efect descurajarea copilului dvs, el obisnuindu-se sa fie dezinteresat de ceea ce priveste. Radioul provoaca de asemenea dezinteres pentru copilul dvs care nu aude deloc emisiuni concepute pentru el.

Cel mai bine este sa il expuneti pe copilul dvs la sunete, imagini pe care el sa poata confortabil sa le absoarba si asimileze, petru a-l ajuta sa inteleaga lumea. Daca el este submerjat de senzatii el se va descuraja si se va dezinteresa pe termen lung. Atunci inchideti radioul, inchideti televizorul si partajati cu copilul dvs activitatile muzicale care ii favorizeaza trezirea/ desteptarea.

Chiar si daca copilul dvs are placerea de a urmari ritmurile muzicii inregistrate , discurile si casetele favorizeaza mai putin comunicarea ca si o activitate muzicala partajata. Ca efect, cantand cu copilul dvs, puteti sa incetiniti ritmul si :

• Adaptati cantecul pentru a-l putea partaja cu copilul dvs ;
• Adaugati limbaj si experienta pentru a va ajuta copilul sa invete ;
• Acordati copilului dvs ocazia de a lua initiative.
La inceput:
- Cand incep sa cant, fiul meu reactioneaza. Daca e suparat, cateodata se linisteste. Daca e linistit i se lumineaza chipul sau incepe sa emita sunete.
- Cand intorc cheita cutiei muzicale sau a caruselului de deasupra capului sau, copilul meu se linisteste si cauta sunetul.
- Cand ne aflam fata in fata si incetez sa-i mai cant, uneori se misca sau zambeste, ma priveste sau scoate un sunet ca si cum ar vrea sa zica: „sa mai cantam o data”

Apoi:
- Copilul meu este vrajit de cantecele ce presupun miscari pe care, la inceput, il ajut sa le faca: sa bata din palme, din picioare, sa loveasca un instrument, sa se balanseze inainte si inapoi, sa cada.
- Cand ma opresc, cateodata vocalizeaza sau imita una din miscarile simple pe care le-am facut. „Ce manuta draguta are bebe!”
- In cantecele pe care le-am cantat mai des copilul incepe sa-si dea seama cand ii vine randul, de exemplu, cand il asez pe genunchii mei, privindu-ne fata in fata si incep sa cant: „Hai la groapa cu furnici” el incepe sa se miste si sa rada in asteptarea lui:”ba-i aici, ba nu-i aici”.
- Cand cant sau cand copilul meu asculta muzica, incepe sa se miste in sus si in jos, ca si cum ar incerca sa danseze.

Mai tarziu:
- cand incepe sa recunoasca cantecele, copilul meu incearca sa formuleze sunete, cuvinte sau miscari ce marcheaza finalul versului. Ex: Eu cant: „Bate vantul frunzele”; copilul meu canta: „...zele” incercand sa spuna „frunzele”.
- Acele cantece care au legatura cu rutina zilnica copilul meu incepe sa le reprezinte si sa le asocieze gestul corescpunzator imediat ce le asculta: Ex:
Eu cant: „ Te spalam, te pieptanam...” iar el se duce sa aduca pieptenele;
Eu cant: „ce buna e apa, ce buna e apa pentru...” iar el zice: „palat” vrand sa spuna „spalat” si se duce la baie.
- Cand imi intreb copilul daca vrea sa ascultam muzica sau un „cantecel”, uneori face un gest indicand cantecul pe care-l vrea sau se duce in graba sa caute discul lui favorit.

Si mai tarziu:
- Copilul incepe sa-si poata controla vocea cantand pe masura ce completeaza partile cantecului.
- Copilul poate contribui cu mai mult de un cuvant cand, la jumatatea unui vers ma opresc si astept ca el sa continue: Eu recit: „catelus cu parul...” iar el zice: ”cret”.
- Cand se joaca singur sau sta in pat, treaz, copilul canta cantecelele ce-i sunt cunoscute. Nu stie toate cuvintele iar cu melodia nu ar castiga vreun premiu Grammy dar, in general pot recunoaste cantecul.
- Fiul meu imi cere sa-i cant sau sa-i pun un cantec. Face asta aducandu-mi un disc (CD) sau un alt obiect pe care l-am folosit cand am cantat acel cantec. Cateodata imi canta o frantura din acel cantec sau spunandu-i titlul sau un cuvant-cheie.

Vine si-mi spune brusc: „pisoi”. Stau un moment sa ma gandesc pana-mi dau seama: „aaaa, vrei sa cantam „un motan cat un pisoi?”
- Imi aduce un betisor si incepe sa sufle, ca intr-o lumanare. Eu ii raspund: „aaa, vrei sa cantam „La multi ani!”? Fata i se lumineaza.
- Uneori, cand ma aude vorbind cu cineva copilul face legatura intre vreunul din cuvintele pe care le-am folosit cu altul dintr-un cantec si incepe sa cante:

Ex: eu vorbesc cu cineva: „Parintii mei tocmai si-au cumparat o casa la tara” iar copilul incepe sa cante: „in padurea cu alune, aveau casa doi pitici...”

Copiii nu inceteaza sa se bucure de vechile lor cantece favorite nici chiar daca au progresat la cantece mai complexe. Familiarizarea cu un cantec favorit ii da acestuia increderea necesara pentu a progresa spre niste tinte de comunicare mai avansate incepand de la imitari si miscari si progresand de la sunete pana la cuvinte si fraze.

Urmatoarele sugestii muzicale sunt organizate in functie de nivel, dar nu trebuie luate drept litera de lege; daca copilul dvs are preferinte spre o anumita activitate muzicala incurajati-l sa participe dupa puterile sale.

Activitati muzicale

Pentru inceput:
- cantece si rime
In timp ce va odihniti cu copilul dvs, cantati-i cantecele favorite pentru a-l familiariza cu ritmul, melodia si cuvintele.
- cantati (muzica clasica, populara sau cantece pt copii) atunci cand va aflati singura cu copilul. Observati si imitati gesturile si reactiile vocale ale copilului in fata muzicii.
- Cantati o melodie cunoscuta dar inlocuind cuvintele reale printr-una sau doua silabe pe care le pronunta copilul. Dupa o „strofa” asteptati un moment astfel incat copilul sa va indice, printr-un sunet sau un gest, ca mai vrea sa asculte. Ex: Spuneti, aratand pe degete, incepand de la degetul mic pana la cel mare: „asta vaneaza, asta aduce, asta gateste, asta pune masa, asta zice: „Da-mi si mie o codita, da-mi si mie o codita...”. Puteti chiar sa luati mana copilului si sa-i miscati chiar dvs degetelele. La sfarsit faceti o pauza pentru a vedea daca copilul va indica faptul ca mai vrea.
Inventati versuri care sa se potriveasca vreunei melodii cunoscute. Cuvintele trebuie sa descrie o activitate facuta cu copilul. Pe o melodie cunoscuta se poate descrie cantand ceea ce se face in acel moment, de exemplu, daca bea lapte puteti canta: „Filip (numele copilului dvs.), Filip, Filip bea laptic, Filip bea laptic si nu-mi lasa nimic”. Si rimele recitate in psalmodie sunt distractive. De exemplu se poate canta: „Fa baita, ca sa faci baita, Filip face baita” sau „Tica, tica, tica/ m-a batut mamica,/ c-a mancat pisica/ toata mancarica,/ si m-am dus la scoala/ cu burtica goala” . Sau

(in traducerea in spaniola apare cantecul Los pollitos dicen, dar pentru ca nu i-am gasit in romana un corespondent care sa rimeze l-am inlocuit cu „Mata”)

Mata sireata vine la smantana, (faceti un gest ca si cum v-ati strecura pe furis)
Miau, miau!
Mata sireata vine la smantana,
Miau, miau!
Se tot milogeste, (gest si privire rugatoare)
Dar de soareci mata ne fereste.

Toarce din furca numai siretlicuri (faceti gestul de a toarce)
Miau, miau!
Toarce din furca numai siretlicuri
Miau, miau!
Si se linguseste, (puteti sa va dati chiar pe langa copil, ca si cum ati fi o pisicuta)
Dar de soareci mata ne fereste.
Si se linguseste,
Dar de soareci mata ne fereste.

Din momentul in care copilul cunoaste deja rima, opriti-va inainte de a spune „miau!” si lasati-l sa anticipeze sunetul fie prin ras fie printr-un gest asemanator facut de dvs la cuvantul „miau” cand l-ati invatat cantecelul. Faceti o pauza la finalul rimei pentru ca micutul sa va indice, prin expresie corporala sau vocalizare, daca vrea sa continuati sau nu. Puteti interpreta reactia lui spunand: „mai vrei” sau „nu mai vrei”

Degetelele
„Degetul mare, pleaca la plimbare
Aratatorul, duce bastonul
Mijlociul, duce pardesiul
Inelarul, duce geamantanul
Iar degetul mic, duce un covrig”

La fiecare vers miscati-i copilului fiecare deget corespondent de la mana sau de la piciorus (deci incepand cu cel mare), iar la sfarsit puteti sa-l gadilati usor.
Acest mic joculet puteti sa-l faceti si in varianta prezentata mai sus: „asta vaneaza un iepuras, asta-l aduce, asta-l gateste, asta pune masa, asta zice: „Da-mi si mie o codita, da-mi si mie o codita”... (in acest caz, cand ajungeti la cuvintele „da-mi si mie o codita, da-mi si mie o codita” scuturati-i usor degetul mic imitand un catel care apuca hrana si nu-i mai vrea sa renunte la ea).
Copilul poate alege sa-si miste singur degetele in timp ce dvs recitati.

Incalzirea
Acesta este jocul incalzirii, haideti sa ascultam ordinele sergentului:
„Soldati! La atac! O mana! (ridicati o mana)
Soldati! Pe loc repaus! Drepti!”
Repetati versurile si apoi, a doua oara, in loc sa spuneti:”O mana!”, spuneti „Cealalta mana!” (ridicati cealalta mana); la a treia repetitie inlocuiti cu „Un picior!” (ridicati un picior), iar la a patra cu „celalalt picior!” si terminati cu ordinul: „Drepti!”, asezandu-va in pozitie de drepti dintr-un salt.

„Roata, rotisoara”
„Roata, rotisoara,
cozonac si scortisoara
bea-ti lapticul
si du-te la scoala.
Daca nu te duci
Du-te sa te culci”. (trantiti-va la sol, ca si cum ati dormi)
Faceti o pauza pentru a-i da copilului timp sa va imite, sa se tranteasca si el ca si cum ar dormi, sau sa spuna „culci”

Se pot confectiona „instrumente” din:
- capace de oala
- linguri de lemn
- linguri de metal
- sticle cu apa umplute pana la diferite nivele (se folosesc drept clopote)
- oale si cratite de diferite marimi, cutii goale (tobe)
- borcanele cu orez si cu fasole

Asezati aceste instrumente de percutie pe sol sau intr-o sacosa mare. Fiecare persoana, adulti si copii, aleg un instrument si il probeaza, exersand cateodata toti in acelasi timp, altadata cineva „canta” iar ceilalti asculta.
Variatii pe aceeasi tema:
- „muzicantii” pot folosi diverse metode pentru a-si alege instrumentele, de la a arata cu degetul pana la formularea de propozitii
- „muzicantii” pot descrie ceea ce fac

Se marcheaza ritmul batand din palme. Acompaniati cantecele si muzica inregistrata batand din palme, din picioare sau batand ritmul cu mainile pe coapse.
Variatie: Pentru acompaniament utilizati alte instrumente confectionate in casa sau cumparate.

Cautarea cutiei muzicale
Puneti cutia muzicala preferata a copilului sa cante si ascundeti-o sub o patura sau sub mobila. Lasati-l sa caute pana o gaseste. Puteti chiar sa va luati la intrecere, cine o gaseste primul.
Puneti cutia muzicala preferata a copilului sa cante si ascundeti-o sub o patura sau sub mobila. Lasati-l sa caute pana o gaseste. Puteti chiar sa va luati la intrecere, cine o gaseste primul. Puteti apoi sa ascundeti cutia muzicala. Se joaca precum „v-ati ascunselea”. Fiecaruia ii vine randul sa ascunda cutia muzicala in timp ce celalalt asteapta in alta camera. Cutiuta se gaseste ascultand muzica. Se pot folosi indicatii precum: „da”, „nu”; „rece”, „cald”, „fierbinte”.

Ce obiect scoate acest zgomot?
Aratati-i copilului doua obiecte care scot zgomote foarte diferite, precum o jucarie sunatoare si un capac de oala cu un betisor, pentru bate in el. Lasati-l sa faca zgomot cu ambele obiecte, apoi puneti-l sa-si acopere ochii in timp ce dvs faceti zgomot cu unul din ele. Cand va deschide ochii, copilul va semnala cu degetul si va numi obiectul care a scos sunetul pe care l-a ascultat.
Variante: se pot utiliza trei, patru sau cinci instrumente, inclusiv unele cu sunet similar.

Luati un cantec la alegere, de exemplu unul care sa cuprinda cuvinte ce desemneaza parti ale corpului. In timp ce cantati opriti-va un moment pentru a va indemna copilul sa cante cu dvs. Faceti pauze pentru a-i da timp sa arate acele parti ale corpului.
Cand va poate indica partile corpului puteti sa-i cereti lucruri mai dificile:
- sa-si maseze burtica
- sa miste capul
- sa-si atinga sprancenele

Inventati cantece
Inventati versuri pentru cantece cunoscute. Folositi cuvinte care sa va ajute copilul sa inteleaga. Faceti o pauza inainte de ultimul cuvant al fiecarui vers, pentru a va incuraja copilul sa pronunte acel cuvant. Apoi, dupa un timp, daca raspunde bine, faceti acelasi lucru lasandu-l sa completeze cantecul sau poezia cu mai mult de un cuvant. Majoritatea copiilor se distreaza repetand aceeasi strofa de mai multe ori.

„La unu, fac magiunu’
La doua prajesc oua,
La trei beau ceai de tei
La patru merg la teatru,
La cinci port opinci,
La sase ma voi juca,
La sapte voi cina,
La opt mananc mar copt!”

Varianta: Spuneti dvs numarul si lasati-l pe el sa completeze versul, apoi incepe el si incheiati dvs. Nu conteaza daca versurile nu se canta in ordine.

„Sa cantam tare, sa cantam incet”
Ridicati bratele deasupra capului cand cantati pe un ton ridicat. Duceti mainile la nivelul pieptului cand cantati pe un ton normal; duceti mainile spre sol cand tonul pe care cantati e coborat. Incurajati copilul sa va imite chiar si cand cantati pe un ton exagerat, fals, sau foarte coborat.
Varianta: Ton inalt-ridicati-va pe varfuri (sau asezati-va pe un scaun); ton normal-ingenunchiati sau ghemuti-va; ton coborat-culcati-va la sol.

Ecoul
Bateti o data din palme cand copilul dvs imita cuvinte sau sunete monosilabice. Si cuvintele inventate sunt distractive. La inceput, cand e randul copilului, acesta va scoate doar un sunet sau va bate o data din palme. Cu timpul va putea sa combine sunetul cu bataile din palma.
Varianta: repetati cuvinte formate din doua silabe sau fraze scurte precum: „ Buna”; „ce faci?”

Tobele vorbitoare
Asezati intre dvs si copil o toba mare, o cutie sau o oala. Fiecare jucator isi rosteste mesajul, recitand si batand in acelasi timp in toba (improvizata).
Ex: „Ce fa-ci?” „Bi-ne”; „Sa-lut, Ma-ria”, „Sa-lut” etc.

Coperte de discuri
In timp ce ascultati muzica impreuna cu copilul dvs, puteti vorbi despre ilustratiile de pe coperta discului sau a CD-ului, referitoare la cantece: de exemplu :”despre ce este vorba in acest cantec?”. Aceasta metoda se poate aplica si cartilor pe care le citim copilului.

CAPITOLUL 6- Adaugati limbaj la interactiune(din engleza)

Va rog sa aveti rabdare cu mine si sa scuzati inerentele greseli din text datorate traducerii sau transcrierii...

Ca parte a procesului de a va lasa copilul sa preia initiativa, deja ati adaugat limbajul in conversatia dvs. cu copilul.
In acest capitol vom invata cum sa adaugam cuvinte astfel incit sa ajutam copilul sa inteleaga mai bine lumea inconjratoare si sa se exprime. Veti invata de asemenea cum sa va stabiliti obiective de comunicare pentru a va ajuta copilul sa treaca la urmatorul stadiu de comunicare.

Mai intii este experienta, apoi intelegerea, apoi cuvintele
Parintii asteapta cu nerabdare ziua cind copilul lor va folosi primele cuvinte sau semne. Dar pina la asta sunt multi pasi de facut. La inceput, copilul invata prin experientele pe care le traieste: ce vede, ce aude, ce atinge, gusta sau miroase. In timpul acestor experiente va aude rostind aceleasi cuvinte si incearca sa-si dea seama ce inseamna. In curind va arata catre nas cind il intrebati “Unde e nasul?” si va putea executa instructiuni simple ca “Adu cartea”. Acesta este inceputul intelegerii. Copilul dvs. tocmai a descuiat usa catre limbaj!
Pe masura ce copilul intelege mai multe cuvinte, ar putea fi gata sa si rosteasca citeva. Poate imita unele cuvinte pe care le aude sau s-ar putea sa le foloseasca singur. S-ar putea sa nu le pronunte corect sau ar putea rosti sunete care nu par a fi cuvinte. Veti sti insa ce inseamna pentru ca le va folosi la fel de fiecare data.
Invatarea limbajului e un proces de durata. Poate fi frustrant sau descurajant in cazul in care copilul nu foloseste cuvinte sau semne, insa trebuie sa aveti rabdare. Copilul ar putea avea nevoie sa auda cuvintele in mod repetat, de multe ori, pina sa incerce sa le spuna. Daca nu rosteste inca niciun cuvint s-ar putea sa nu fie pregatit sau sa nu poata inca sa le rosteasca. Dar chiar daca nu rosteste cuvinte, totusi invata ce inseamna acestea si asta e un pas important in drumul catre folosirea limbajului articulat.

Folositi limbajul in orice ocazie
Nu asteptati momente speciale pentru a va invata copilul sa vorbeasca. Mai degraba profitati de timpul pe care deja il petreceti impreuna si integrati invatarea limbajului in rutina si activitatile zilnice pentru a transforma orice moment cu copilul in timp pentru comunicare.

Folosirea limbajului pentru a va ajuta copilul sa inteleaga lumea
Copiii au multe de invatat despre lume si invata mult prin intermediul limbajului. La inceput, copii au nevoie sa inteleaga ce inseamna cuvintele. Ca parte a intelegerii sensului cuvintelor este si intelegerea modului in care un cuvint poate avea mai multe intelesuri. De ex. cuvintul “sticla” descrie tipuri de containere de diferite forme si marimi. Copiii trebuie de asemenea sa invete multe lucruri pe care noi, adultii, le luam de bune: ce se va intimpla in viitor, de ce oamenii fac lururile pe care le fac, cum obiectele pot fi la fel sau diferite si multe altele.
Din momentul in care copilul dvs. atinge stadiul de Comunicator, va invata toate acestea din interactiunea cu dvs. si auzindu-va vorbind despre ele. Atunci cind folositi limbajul introduceti copilul nu numai in lumea cuvintelor, dar si in cea a ideilor. S-ar putea sa nu inteleaga tot intelesul cuvintelor, dar asta este ok. Cu ajutorul dvs. si cu ajutorul repetitiei, va ajunge sa le inteleaga si in timp sa le foloseasca singur.
Verificati tabelele din urma referitoare la stadiul in care se afla copilul dvs. dpdv al intelegerii si exprimarii. Daca intelegerea este la un stadiu mai avansat, atunci daca tineti minte acest lucru va va ajuta sa folositi limbajul in moduri care vor dezvolta ambele parti ale posibilitatii de comunicare a copilului.

Stadiul de intelegere: “Comunicatorul” sau “Copilul care foloseste primele cuvinte”Pentru copilul aflat in aceste stadii ale intelegerii majoritatea limbajului pe care trebuie sa-l folositi se va referi la actiuni care se intimpla in acel moment. Veti vorbi despre cainele care face “ham-ham” in acel moment, copiii care se joaca afara cu mingea, luminile care se sting si aprind – lucruri pe care copilul le vede si le aude. In acelasi timp ei au nevoie sa va auda vorbind si despre lucruri care nu se intimpla in acel moment. Folositi pentru asta propozitii scurte, simple. De exemplu cind pregatitit copilul pentru baie ii puteti spune “o sa faci baie”. Dupa ce a plecat bunica ii puteti spune copilului “bunica a plecat. Bunica ne-a spus pa-pa”. Copilul ar putea sa nu inteleaga tot ce ii spuneti insa in timp acest lucru se va intimpla.

Stadiul de intelegere: “Combinatorul”Pe masura ce copilul capata cunostiinte si intelege notiuni de viitor sau trecut, incepe sa inteleaga propozitii de genul “miine vei merge la ziua de nastere a lui Katie” sau “l-am vazut in parc pe Jesse”. In acest stadiu, propozitiile dvs vor deveni mai lungi. Se pot adauga informatii si idei care incurajeaza copilul sa-si imagineze, sa vorbeasca despre ceea ce simte si sa rezolve probleme.Folositi limbajul pentru a va ajuta copilul sa se exprime
Modul in care folositi limbajul pentru a va ajuta copilul sa se exprime singur depinde de stadiul de comunicare in care se afla.

Vorbiti cu un copil in stadiul de “Descoperitor” ca si cum ar putea vorbi cu dvs
Atunci cind folositi limbajul cu un Descoperitor, vorbiti-i ca si cum si el va poate raspunde. Mai intii OAA (observam, asteptam si ascultam) ca sa vedem ce anume ii capteaza atentia. Priviti apoi in ochii copilului si vorbiti-i despre acel lucru. Fiti entuziast si animat, folositi multe sunete amuzante si gesturi. Daca va pomeniti repetind acelasi lucru de mai multe ori, continuati; aceasta face parte din modul de a vorbi cu un copil aflat in acest stadiu de comunicare si in acest mod ii atrageti atentia. Daca copilul este linistit si nu interactioneaza usor, nu deveniti si dvs. linistit. Cu cit copilul aude mai mult vocea dvs., cu atit va descoperi mai mult si va si folosi mai mult.

Ajutati copii aflati in stadiile de “Comunicator”, “La primele cuvinte” sau “Combinator” sa se exprime
Pentru copii aflati in aceste stadii tineti minte urmatoarele strategii atunci cind folositi limbajul pentru a-i ajuta sa se exprime singuri:
- oferiti copilului un cuvint
- folositi o varietate de cuvinte
- dezvoltati mesajul oferit de copil

Oferiti copilului un cuvint (sau un semn, sau o fotografie)Atnci cind copilul comunica cu dvs, lasati-l sa ia initiativa si raspundeti oferindu-i un cuvint (sau citeva cuvinte). Raspunsul dvs. trebuie sa fie scurt – unul, doua sau trei cuvinte. Facind acest lucru aratati ca sunteti interesat si ca il intelegeti. Citeva din cuvintele oferite pot fi cuvinte noi sau cuvinte pe care copilul le intelege dar nu le poate rosti inca. In timpul unei interactiuni, incercati sa repetati un cuvint cam de 5 ori astfel incit copilul si-l poate aminti si eventual repeta.

Incercati sa folositi cuvinte care descriu ceea ce se intimpla in acel moment
Indiferent daca e vorba de o incercare a copilului de a comunica direct sau daca face ceva singur in acel moment, incercati sa-i oferiti un cuvint sau doua. Daca se joaca sau participa la ceva si nu comunica direct cu dvs, oferiti-i citeva cuvinte care descriu ceea ce face, la ce se uita sau ce asculta. Faceti in asa fel incit ceea ce descrieti sa se potriveasca cu ceea ce se intimpla in acel moment. In acest fel e mai usor pentru copil sa inteleaga un cuvint nou. De ex. daca il vedeti ca se uita la ochelarii cuiva spuneti “ochelari” imediat, astfel poate conecta noul cuvint cu ceea ce vede.

Folositi acelasi cuvint pentru acelasi lucru de fiecare data
Atunci cind folositi cuvintele, fiti atent sa folositi mereu acelasi cuvint pentru un lucru. De ex daca va referiti la o pisica ca “pisica”, nu schimbati acest cuvint in “pisoi”, “pisoiasi”. Va fi mult mai greu pentru copil sa inteleaga aceste cuvinte.

Folositi cuvinte specifice
Faceti un efort si folositi cuvinte specifice mai degraba decit cuvinte precum “aia”, “acolo”, “acela” care nu ajuta copilul sa invete cuvinte noi. Incercati sa folositi cuvinte specifice pentru ceea ce vreti sa invete copilul si repetati-le. De ex daca ii oferiti o lingurita sa o puna pe masa, in loc sa-i spuneti “uite o lingurita. Pune-o pe masa” spuneti cuvintul “lingurita” de fiecare data “uite o lingurita. Pune lingurita pe masa”.

Folositi cuvinte variate
Atunci cind va ajutati copilul sa se exprime, e natural sa numiti obiectele – ca de ex “caine”, “carte”, “biscuite”. Dar copilul dvs are nevoie sa invete mult mai multe cuvinte. Aruncati o privire la toate cuvintele pe care le puteti folosi atunci cind ii vorbiti copilului aratindu-i o jucarie de plus:

Denumiri: ursulet, urs
Cuvinte descriptive: moale, mare
Cuvinte care descriu actiuni: doarme, mananca, imbratiseaza-l
Cuvinte care descriu simtaminte: fericit, trist, obosit
Cuvinte locative: sus, jos, sub
Cuvinte sociale: somn-usor, pa-pa
Cuvinte care descriu apartenenta: al meu, al mamei
Intrebari: ce, unde
Care cuvinte ar trebui folosite in conversatia cu copilul dvs?
Incepeti cu cuvinte despre obiectele carora copilul le acorda cel mai mare interes – cuvinte pe care le intelege care ii comunica prin actiuni sau gesturi pe care inca nu le poate rosti. Ginditi-va la cuvintele pe care copilul ar dori sa le spuna. De ex dvs ati vrea ca el sa invete cuvintul “olita” dar poate copilului nu-i pasa despre acest cuvint. Poate mai degraba ar vrea sa rosteasca “catelus” sau “inghetata” pentru ca acestea sunt cuvinte care il intereseaza. In momentul cind copilul incepe sa foloseasca in jur de 50 de cuvinte ar putea fi gata sa combine cuvintele in propozitii de un cuvint sau doua. Atunci cind adaugati cuvinte noi, ii oferiti baza pentru mai tirziu. Cuvintele care descriu actiuni ca de ex “impinge”, “sare” sau “doarme” sunt foarte importante pentru ca se combina usor cu alte cuvinte pentru a face propozitii simple.

Extindeti mesajul copilului
Puteti ajuta copilul sa se exprime in propozitii mai lungi chiar daca copilul foloseste doar un cuvint sau mai multe prin extinderea mesajului. Puteti face asta imitind cuvintele pe care le spune si adaugind unul sau mai multe. Chiar daca intelege propozitii mai lungi, pastrati propozitiile dvs doar cu unul sau doua cuvinte mai lungi ca ale lui. Astfel il puteti ajuta sa-si dezvolte abilitatea de a se exprima singur.

Folositi accente diferite cind vorbiti
Procesul de a-l ajuta pe copil sa inteleaga si sa foloseasca limbajul seamana putin cu un joc “de-a prinsa”. Faceti tot ce puteti ca sa il ajutati sa prinda mingea. Folositi o minge mai mare si mai moale. Ii atrageti atentia. Apoi rostogoliti usor mingea catre el sau i-o dati. Nu v-ati gindi sa o aruncati cu putere catre el...!
Acelasi lucru functioneaza si cind vorbiti cu copilul. Cu alte cuvinte, nu conteaza doar ce spuneti, dar si cum o spuneti. Accentuind cuvintele pe care le adaugati il ajuta pe copil sa le inteleaga si in timp, sa le foloseasca.
Pentru asta folositi SAGA
Spuneti mai putine
Accentuati
Nu va grabiti
Aratati.

Spuneti mai putine: folositi propozitii simple, scurte, pentru ca el nu poate absorbi multa informatie deodata. Atunci cind spuneti mai putine, e mai usor pentru copil sa inteleaga si sa-si aminteasca cuvintele pe care le-ati folosit.

Accentuati: faceti in asa fel incit cuvintele importante sa fie accentuate (evidentiate). De ex in propozitia “aceste ceai e foarte fierbinte” cele mai importante cuvinte sunt “ceai” si “fierbinte”. Accentuind aceste cuvinte, atrageti atentia copilului si il ajutati sa le inteleaga si sa le invete. Pentru a accentua cuvintele folositi o voce foarte animata, spuneti cuvintele respective putin mai tare sau schimbati tonul vocii.

Nu va grabiti: cind ii vorbiti copilului nu va grabiti - pentru a-i da astfel timp sa inteleaga ceea ce spuneti. De asemenea ii veti da astfel sansa sa incerce sa spuna singur cuvintele. Unele cuvinte ca de ex “deschis” pot fi intinse si rostite mult mai lent “des-s-s-chis”. Puteti de asemenea sa folositi pauze mici intre cuvinte.

Aratati: Copii mici invata limbajul cel mai bine atunci cind asociaza o imagine cu respectivul cuvint. Ajutoarele vizuale sunt utile pentru a arata intelesul unor cuvinte. In momentul cind intelegeti modurile diferite de a le folosi, puteti decide pe care sa le folositi. Exista 3 posibilitati de baza pentru a folosi ajutoarele vizuale: 1.aratind obiectul sa aratind catre obiectul despre care vorbiti, 2.adaugind actiuni, gesturi sau semne linga cuvinte si 3. folosind imagini ale lucrurilor despre care vorbiti.

1. Aratind obiectul sau aratind catre obiectul respectiv ajuta copilul in doua moduri. Daca dvs vorbiti, atunci il ajuta sa inteleaga despre ce vorbiti. Daca el va trimite un mesaj, aratati catre obiectul despre care vorbeste. Aceasta ii va arata copilului ca ascultati si ca intelegeti ceea ce spune.
2. Folosind actiuni, gesturi si semne atunci cind vorbiti, va va ajuta sa ii “aratati” copilului ceea ce spuneti. De ex puteti scutura din cap cind spuneti “nu”, puteti sa va ridicati miinile in sus cind ii spuneti “vrei sus?” sau sa fluturati mina cind ii spuneti “pa,pa”. Aceasta va ajuta copilul sa va inteleaga cuvintele dar ii va arata de asemenea un mod de a comunica fara cuvinte, mod pe care ar putea sa invete sa-l foloseasca.
3. Aratind imagini sau aratind inspre imagini va ajuta copilul sa inteleaga despre ce vorbiti atunci cind obiectele reale nu sunt in raza vizuala. Unele imagini sunt mai usor de inteles decit altele. In cazul in care copilul este inca in faza de a invata sa recunoasca imaginile, folositi fotografii sau desene. Aratati-i obiecte si persoane cunoscute lui. Vorbiti despre imaginile din cartile lui favorite si asezati obiectele reale linga fotografii pentru a-l ajuta sa faca legatura. Folositi imaginile pentru a ajuta in conversatia cu copilul mai degraba decit a-l testa ca sa vedeti ce stie.

Repetati, repetati, repetati: repetati cuvintele des in situatii diverse. Cu cit copilul le aude mai des, cu atit mai usor le va intelege si isi va reaminti ce inseamna si cu atit mai mult va incerca sa le spuna si el. Repetati cuvintele de mai multe ori deodata, apoi asteptati si lasati copilul timp sa va raspunda, apoi repetati-le din nou. Puteti repeta cuvintele combinindu-le cu o varietate de alte cuvinte ca de exemplu: “dam soseta jos”, dam pantalonii jos”, “dam pantofii jos”. Repetati cuvintele in situatii diverse. Nu insistati daca nu va repeta cuvintul, poate inca nu este gata.

Adaugati limbajul in doua moduri
Pina acum ati invatat despre 2 moduri de a folosi limbajul: pentru a ajuta copilul sa inteleaga lumea inconjuratoare si pentru a-l ajuta sa se exprime singur. In viata reala, deseori veti combina aceste 2 moduri.

Copiii care invata mai multe limbi
In ziua de azi multe familii vorbesc acasa mai mult de o limba. Multi folosesc o limba acasa si o alta in afara casei. In cazul in care membrii familiei vorbesc mai mult de o limba, va intrebati probabil in ce limba ar trebui sa-i vorbiti copilului. Este foarte important pentru un copil mic sa invete prima limba bine intrucit va invata o a doua mult mai usor daca prima are deja un fundament solid. Alegerea limbii va depinde de multe lucruri, inclusiv de atasamentul dvs de limba materna si fluenta dvs in cea de-a doua limba.
Daca vreti ca copilul sa invete mai mult de o limba, fiti consistent si alegeti una din cele 2 abordai de mai jos:

- o persoana, o limba – in aceasta abordare decideti care persoana va vorbi copilului si in ce limba si pastrati acest obicei. De ex ii puteti vorbi copilului in engleza (lb. Materna) tot timpul, iar bunica i-ar putea vorbi copilului in alta limba. Daca decideti asta, nu amestecati limbile. Copilul dvs trebuie sa stie ce limba sa astepte atunci cind comunica cu o persoana cunoscuta. Daca aude aceeasi persoana schimbind limbile intre ele, acesta va fi confuzat.
- o locatie, o limba – in aceasta abordare copilul invata o limba intr-un loc si o alta in alta locatie. De ex puteti folosi o limba acasa si poate invata alta la gradinita.

Puteti discuta cu un specialist daca sunteti ingrijorata asupra limbii in care sa vorbiti copilului, mai ales daca are intirzieri in vorbire. Oricum, retineti – copilul va invata cel mai bine atunci cind comunicarea cu el se face in limba in care DVS va simtiti cel mai comfortabil.

Alegerea obiectivelor de comunicare
Aruncati inca o privire la tabelul de la sfirsitul Cap.I Comportamentul pe care l-ati ales in coloana “Exprimare” descrie cum si de ce comunica copilul dvs. De asemenea arata ce face copilul dvs in acest moment cind vine rindul lui in comunicare. Acesta este punctul de pornire atunci cind veti alege obiectivele de comunicare pentru a-l ajuta sa se exprime mai bine singur (iar in capitolele urmatoare veti invata cum sa-i dezvoltati capacitatile de intelegere). Pina acum ati acceptat aproape tot ceea ce facea copilul dvs. ca fiind modul lui de a comunica cind este rindul lui. Urmatorul pas este de a-l ajuta sa o faca mai bine. Exista doua moduri de baza pentru a face acest lucru. Il puteti ajuta sa faca mai multe din lucrurile pe care deja le face in stadiul de comunicare in care se afla acum sau, daca este pregatit, sa faca urmatorul pas pe scara dezvoltarii in sensul comunicarii.

Sa ajutati copilul sa faca mai multe inseamna sa-l ajutati sa:
- imite sau sa foloseasca mai multe sunete
- imite sau sa foloseasca mai multe gesturi
- imite sau sa foloseasca mai multe cuvinte singulare precum si o mai mare varietate de cuvinte (ca de exemplu cuvinte care descriu actiuni)
- sa foloseasca mai multe propozitii formate din 2 sau 3 cuvinte.

Sa ajutati copilul sa faca un pas in directia promovarii la un stadiu superior de comunicare inseamna sa-l ajutati sa:
- transforme o actiune intr-un gest
- transforme un cuvint pe care-l intelege (dar nu-l spune) intr-un gest sau cuvint pe care incearca sa-l imite
- transfore o actiune sau gest intr-un cuvint pe care incearca sa-l imite
- transforme un cuvint singular intr-o propozitie de 2 sau 3 cuvinte
- transforme o propozitie de 2 cuvinte intr-una de 3
Cind puteti spune despre copilul dvs. ca are in vocabular un cuvint?
Mai intii copilul va imita cuvintul, spunindu-l doar cind va aude rostindu-l. Imitatia lui poate sa nu semene cu cuvintul, dar in mintea lui, el spune respectivul cuvint. Unii copii trec prin acest stadiu o perioada indelungata de timp. Pina la urma copilul va spune cuvintul de unul singur. Puteti spune ca are acel cuvint in vocabular atunci cind il spune de cel putin 3 ori in 3 situatii diferite fara sa-l auda in prealabil.

Atunci cind alegeti obiectivele de comunicare pentru copilul dvs., ginditi-va ca ele trebuie sa fie folositoare, specifice si realiste.

Folositoare – obiectivul stabilit pentru a-l face pe copilul dvs sa profite cind ii vine rindul in conversatie ar trebui sa-i usureze copilului posibilitatea sa ceara ceva si sa exprime ceea ce vrea sa spuna cu adevarat. Alegeti obiective avind in minte ceea ce copilul ar dori exprime, mai degraba decit ce va ginditi dvs ca ar vrea sa spuna.

Specifice – obiectivele de comunicare ar trebui sa fie indeajuns de specifice pentru ca dvs sa stiti cind ele au fost atinse. Un ex de obiectiv specific este “Copilul meu va incerca sa spuna “deschis” atunci cind imi cere sa deschid apa de la robinet”.

Realiste – Aleget obiective care sunt realiste, bazindu-va pe stadiul de comunicare al copilului si pe abilitatile acestuia. Nu asteptati multe in scurt timp. Copilul dvs nu va putea sa avanseze de la folosirea gesturilor la rostirea cuvintelor de unul singur. La inceput probabil va imita pentru o perioada mai lunga de timp.

Alegeti obiective de comunicare care sunt “in zona”Obiectivele de comunicare care sunt “in zona” se bazeaza pe faptul ca copilul este gata, cu ajutorul dvs, sa faca sau sa spuna atunci cind ii vine rindul. De ex daca copilul dvs spune doar citeva cuvinte, este nerealist sa asteptati de la el sa le combine ca sa faca propozitii. Totusi, copilul ar putea sa invete citeva cuvinte noi. Ajutati copilul sa comunice prin alegerea unor obiective care se pot atinge usor – nu foarte usoare, dar nici foarte dificil de atins. Pentru mai multe idei, verificati lista de la sfirsitul acestui capitol. Daca este posibil, urmati si sfatul unui logoped.

Exemplul 1: Transformarea unui gest sau actiune intr-un cuvint pe care copilul incearca sa-l imite
Robert este in stadiul de Comunicator care are un stil de comunicare refractar. El comunica printr-o combinatie de privire, actiune, gesturi si citeva sunete. Totusi, de obicei isi exprima cererile folosind actiuni si gesturi. De exemplu, cind este pe leagan si doreste ca tatal sau sa impinga leaganul, se leaga el inainte si inapoi. Tatal l-a auzit recent folosind sunete care sunt de fapt primele sale incercari de a rosti cuvinte, in special in timpul jocurilor, astfel incit el considera ca Robert poate invata sa imite un cuvint, chiar daca este vorba doar de un singur sunet.

Obiectiv: “Dupa ce tatal spune “utza”, Robert va imita la rindul sau cuvintul (sau va rosti un sunet care sa exprime acest lucru) pentru a cere impingerea leaganului”.

Obiectivul este folositor: Lui Robert ii place sa se dea in leagan, astfel incit va dori sa-si exprime dorinta pentru aceasta actiune
Obiectivul este specific: Tatal lui Robert va sti cind copilul va atinge acest obiectiv
Obiectivul este realist: Robert foloseste sunete ca “buu” pentru “Bau”. De aceea acest obiectiv este in “zona” de atingere pentru Robert.

Pentru a-l ajuta pe Robert sa atinga acest obiectiv, tatal sau face urmatoarele lucruri:
- incepe prin a-l pune pe Robert in leagan si spunind “unu, doi, trei...” apoi il asteapta pe Robert sa ceara impingerea leaganului. Robert face ceea ce face intotdeauna - se leagana inainte si inapoi. Dar de data asta tatal nu impinge leaganul. Spune “utza!” imediat ce Robert incepe sa se legene inainte si inapoi. Robert repeta actiunea si tatal spune “utza!” din nou, asigurindu-se ca spune asta atunci cind Robert se leagana. Pentru ca acesta sa realizeze sa acest cuvint este un alt mod de a cere impingerea leaganului.
- Tatal asteapta si il invita pe Robert sa incerce sa spuna cuvintul “utza” aplecindu-se catre el si afishand o mina de asteptare pe fata – zimbind, ochii mari deschisi si sprincenele ridicate.
- Tatal repeta “Utza!” cind Robert continua sa se legene si apoi asteapta din nou. De aceasta data Robert primeste mesajul si spune “Uu”. Tatal spune “utza” si imediat impinge leaganul – dar nu foarte tare, astfel incit se va opri in curind si o pot lua de la capat!
- Tatal repeta secventa de mai multe ori. Intotdeauna spune “utza” atunci cind Robert se leagana pentru ca Robert trebuie sa inteleaga ca spunind “utza” trimite acelasi mesaj ca si gestul leganatului. Curind Robert va realiza ca leganatul nu mai functioneaza. Va astepta ca tatal sa spuna “utza” si apoi va imita cuvintul spunind “uu”
- Dupa ce Robert va imita “utza” de foarte multe ori, tatal va spune “unu, doi, trei...” si api va astepta sa vada daca Robert poate rosti “uu” in loc de “utza” fara a-si auzi tatal rostind cuvintul. Dar acest proces este unul de durata.

Procesul de invatare a comunicarii cere timp si rabdare. Daca Robert nu incearca sa spuna “utza” pentru a cere impingerea leaganului, tatal ar putea sa-i dea mai multe indicii. Ar putea sa scuture usor leaganul si sa repete “unu, doi, trei...” si “utza”. In timp ce tatal ar trebui sa stea fata-in-fata cu Robert, ar putea fi nevoie sa se aporpie si mai mult pentru a fi sigur ca Robert il poate vedea usor. Daca, chiar oferindu-i mai multe indicii, Robert nu face o miscare in acest sens, tatal ar trebui sa repete rutina si sa mai incerce dupa un timp. Robert ar putea avea nevoie sa experimenteze mai mult rutina respectiva pentru a putea intelege ca expresia “unu, doi, trei...” este de fapt un indiciu pentru el sa rosteasca un sunet care sa insemne “utza”.

Exemplul 2: Invatarea unui cuvint care exprima o actiune (pentru a creste varietatea cuvintelor)
Sofia este un copil aflat in stadiul “Primelor cuvinte” si foloseste cuvinte singulare si multe gesturi. Spune cuvinte ca “baba” pentru biberon, “sus”, “caine”, “mama” si “tata” dar foloseste foarte putine cuvinte care descriu actiuni.

Obiectiv: “Sofia va folosi cuvintul “deschide” cind ii va cere mamei sa deschida sticluta cu lichid de facut baloane, o cutie de jucarii, usa, etc”

Obiectivul este folositor: sunt multe lucruri pe care Sofia ii cere mamei sa le deschida, asa ca mama stie s-o motiveze sa foloseasca acest cuvint.
Obiectivul este specific: Mama va sti cind Sofia a atins obiectivul
Obiectivul este realistic: Sofia deja foloseste cuvinte simple incluzind 2 cuvinte care descriu actiuni astfel incit acest obiectiv poate fi atins

Pentru a o ajuta sa atinga obiectivul, mama urmeaza urmatorii pasi:
- se gindeste la toate situatiile in care Sofia o roaga sa deschida ceva si decide sa foloseasca aceste oportunitati pentru a o ajuta pe Sofia sa invete sa spuna cuvintul “deschide”
- de fiecare data cind Sofia o roaga sa-i deschida ceva intinzindu-i obiectul, sau atingindu-l sau intinzindu-i-l, mama are grija sa se coboare la nivelul Sofiei astfel incit sa fie fata in fata si ii spune “des-s-s-chi-de” de citeva ori, fara sa se grabeasca si cu voce mai tare (evidentiind cuvintul)
- apoi asteapta, cu o atitudine expectativa pe fata. Ea tine sticla, geanta sau cutia pe care Sofia o doreste deschisa, dar nu face actiunea.
- repeta cuvintul “deschis” o data sau de doua ori daca Sofia apuca geanta sau trage de usa
- imediat ce Sofia incearca sa rosteasca cuvintul chiar daca spune doar parti din el, mama spune “deschide” si deschide geanta, usa, sticla.

Daca Sofia nu incearca sa spuna cuvintul dupa ce mama incearca de citeva ori, atunci ea rosteste cuvintul si apoi deschide usa (geanta, cutia).
Odata ce copilul a aratat progrese, e important sa il incurajati sa foloseasca ceea ce a invatat. Atunci cind sunteti absolut sigur ca a progresat, lasati-l sa inteleaga ca astept la rindul lui sa aplice ceea ce a invatat. Daca nu foloseste cuvintul atunci cind sunteti siguri ca poate, de exemplu asteptati putin mai mult incurajindu-l cu o privire si un zimbet care ii spune ca dvs stiti ca poate sa-l rosteasca. Spuneti dvs cuvintul si asteptati din nou. Atunci cind il rosteste, impartasiti cu el entuziasmul si raspundeti-i imediat. Daca nu-l rosteste sau nu face ceea ce asteptati dvs, incercati din nou cu alta ocazie. Amintiti-va: comunicarea trebuie sa fie intotdeauna o experienta fericita atit pentru parinte cit si pentru copil!

Idei pentru alegerea obiectivelor
Lista de mai jos va poate ajuta atunci cind alegeti obiectivele de comunicare pentru copilul dvs. Atunci cind selectati cuvintele pentru a ajuta copilul sa comunice alegeti intotdeauna cuvinte care il vor ajuta sa comunice despre ce e important pentru el si are sens pentru el.

Cuvinte singulare:
Oameni importanti pentru copil: bebe, numele celor din familie si prieteni, numele copilului, tata, bunica, bunicul, mama, numele animalelor de companie
Mincare, bautura, ora mesei: mar, banana, paine, bobo, brinza, biscuite, suc, lapte, apa
Partile corpului: buric, ureche, ochi, gura, nas, mina, deget,burtica
Haine: bavetica, cizme, haina, scutec, pijama, pantof, soseta
Obiecte casnice: pat, paturica, sticla, cana, usa, gunoi, chei, lumina, TV
Obiecte din afara casei: floare, parc, ploaie, scoala, cer, zapada, magazin, leagan
Animale: urs, albina, pasare, iepure, fluture, pisica, catel, leu, maimuta
Vehicule: bicicleta, autobuz, masina, tren, avion, camion
Jucarii si jocuri: minge, cuburi, carte, papusa, cucu-bau
Cuvinte care descriu actiuni: bang, sufla, prinde, danseaza, bea, maninca, zboara, cade, loveste, pupa, deschide, toarna, alearga, cinta, stai, stop, arunca, spala, gidila
Cuvinte descriptive: gata, mare, stricat, curat, rece, murdar, uscat, cald, putin, mult, frumos, pe, dragut, adormit, umflat, ud
Cuvinte care descriu timpul: dimineata, seara, acum, azi, miine, diseara
Sentimente: suparat, fericit, furios, trist, speriat, bolnav, obosit
Locatii: dupa, jos, aici, inauntru, pe, afara din, peste, acolo, sub, deasupra
Cuvinte sociale: pa-pa, buna, te iubesc, buna, nu, da, scuze
Cuvinte care descriu apartenenta: al meu, al mamei, al cainelui
Intrebari: ce, unde, cind, cine, cum

Propozitii de doua cuvinte:
“mai” + actiune sau obiect: mai sari, mai povesteste
“vreau” sau “am nevoie” + persoana, obiect sau actiune: vreau suc, vreau ursuletul, vreau sus
“nu” + obiect, persoana sau actiune: nu dorm, nu beau, nu maninc
Cuvinte descriptive + obiecte/persoane: minge mare, pantaloni murdari, ceai fierbinte
Cuvinte care exprima apartenenta: bebe doarme/nani, mami pupa, catelul latra
Actiune + obiecte sau persoane: arunca mingea, deschide usa, pupa bebe
Obiecte sau persoane + cuvinte care descriu o locatie: pe cap, in pat, sub masa
Actiune + cuvinte care descriu o locatie: deschide aici, iesi afara
Intrebare + obiect/persoana: unde e pasarea?, ce e asta?

Propozitii de 3 cuvinte
Persoana+actiune+ obiect: mami pupa ursul, tata arunca mingea
Persoana+actiune+locatie: bebe pune soseta, ascunde-te sub masa
Persoana+actiune++ descriptive: vreau camion mare, masina merge repede

Stabilire stadiu copil chestionar:

Stadiul de comunicare al copilului meu
Pentru a afla mai multe despre stadiul de comunicare al copilului dvs., completati urmatoarea lista. Pe masura ce cititi urmatoarele declaratii, puneti un I, U, R sau N la fiecare pentru a arata cit de bine il descrie declaratia respectiva pe copilul dvs.:

I = Intotdeauna
U = Uneori
R = Rar
N = Niciodata

Uneori, abilitatea unui copil de a intelege linmbajul este mult mai dezvoltata decit abilitatea sa de a se exprima. Este posibil ca “piticul” dvs. sa se afle la un stadiu in ceea ce priveste exprimarea si la un altul mult mai avansat in ceea ce priveste intelegerea.

DESCOPERITORUL
Intelegere (Descoperitorul inca nu intelege ce inseamna cuvintele)
Copilul meu...
____ se uita la mine atunci cind vorbesc sau ii cint
____ zimbeste atunci cind ii zimbesc sau cind ii vorbesc
____ recunoaste vocile familiare
____ isi intoarce capul catre sunetele pe care le aude
____ raspunde cind este strigat pe nume uitindu-se catre mine, miscindu-si trupul sau oprindu-se
____ recunoaste citeva gesturi (ca de exemplu gesturile pentru “sus” sau “nu”
____ anticipeaza urmatoarea etapa dintr-o rutina zilnica

Exprimare
Copilul meu...
____ plinge sau miriie atunci cind e somnoros, ii este foame sau nu se simte comfortabil
____ foloseste diferite feluri de plinset, in functie de nevoile sale
____ scoate sunete atunci cind i se vorbeste sau i se zimbeste
____ pronunta vocale ca de exemplu “a”, “u” si “e”
____ pronunta consoane ca de exemplu “bu”, “gu” sau “ma”
____ imita sunete pe care le aude
____ ma imita inapoi atunci cind imit la rindul meu un sunet pe care l-a scos
____ imita actiuni simple ca de exemplu sa loveasca tavita de la scaunul de masa
____ repeta sunete ca de exemplu “ba-ba-ba” sau “nu-nu-nu”
____ inchide ochii sau se intoarce atunci cind nu vrea ceva
____ se uita la, se intinde catre sau se misca catre obiecte sau persoane de care este interesat

COMUNICATORUL
Intelegere
Copilul meu...
____ intelege cuvinte familiare in situatii de rutina ca de exemplu “pa-pa” sau “sus”
____ intelege numele obiectelor familiare ca de exemplu “biberon”, “apa”, “biscuite”
____raspunde la intrebari simple ca de exemplu “unde este ursuletul” deplasindu-se catre obiect, uitindu-se la el sau aratindu-l
____ poate urma indicatii simple insotite de gesturi (ca de exemplu atunci cind facem cu mina si spunem in acelasi timp “pa”)
____ cunoaste intelesul interdictiei “nu”

Exprimare
Copilul meu...
____ ma ia de mina si ma trage catre obiectele pe care le doreste
____ imi atrage atentia catre obiecte sau persoane dindu-mi-le sau aratindu-mi-le sau aratind inspre ele
____ imita actiuni cum ar fi batutul din palme (aplaudatul)
____ imita sunete
____ foloseste citeva gesturi, ca de exemplu da din cap pentru a exprima “nu” sau face cu mina pentru a exprima “pa”
____ se uita la sau arata catre ceea ce vrea sau in ceea ce este interesant si apoi se uita la mine
____ scoate sunete care seamana cu niste cuvinte
____ face alaturari de sunete care aproape ca suna ca un limbaj

COPILUL CARE FOLOSESTE PRIMELE CUVINTE
Intelegere
Copilul meu...
____ poate arata parti ale corpului sau obiecte familiare
____ poate urma instructiuni simple chiar si fara a le insoti de gesturi (ca de exemplu “pupa baiatul”)
____ poate raspunde prin da sau nu la intrebari ca de exemplu “vrei o banana?”
____ raspunde la intrebari de tipul “unde este cana?”
____ intelege numele multor obiecte familiare, persoane si animale

Exprimare
Copilul meu...
____ foloseste cel putin 3 cuvinte (sau semne, sau arata catre poze) pentru a comunica
____ foloseste mai multe gesturi sau sunete decit obisnuia sa foloseasca
____ imita sunete (ca de exemplu cele scoase de animale) si cuvinte
____ foloseste intre 10 si 25 de cuvinte sau semne
____ arata catre 10 sau mai multe poze pentru a comunica
____ foloseste 25 pina 50 de cuvinte sau semne

COMBINATORUL
Intelegere
Copilul meu...
____ poate raspunde la intrebari ca de exemplu “Ce vrei sa incalti?”
____ intelege intrebari care incep cu “cine” ca de exemplu “cine e la usa?”
____ stie intelesul urmatoarelor concepte: pe...., in....., sub....., ......mare, ......mic
____ poate sorta obiecte pe categorii, ca de exemplu animale si jucarii
____ poate asculta povesti simple

Exprimare
Copilul meu...
____ combina 2 cuvinte sau semne impreuna, ca de exemplu “vrei suc”, “nu somn”
____ foloseste cel putin 50 cuvinte
____ pune intrebari folosing un ton ascendent (ca de exemplu “mami dormi?”)
____ pune intrebari care incep cu “ce” si “unde” ca de exemplu “Ce e asta?”
____ combina 3 cuvinte impreuna ca de exemplu “Vrei mai mult suc?” sau “Eu nu caciula”
____ se refera la sine folosindu-si numele

Pentru a afla in ce stadiu se afla copilul dvs. urmariti stadiul cel mai avansat de la Intelegere la care ati raspuns cu I sau U pentru cel putin 3 afirmatii. Acesta este stadiul de comunicare al copilului dvs. pentru Intelegere.
Acum uitati-va pentru cel mai avansat stadiu sub Exprimare la care ati marcat un I sau U la prima afirmatie in respectiva lista.
Acesta este stdiul in care se afla copilul dvs. la capitolul Exprimare.
De obicei, stadiul pe care ar trebui sa-l aveti in vedere va fi cel de Exprimare.

CAPITOLUL VII

Sa citim impreuna

„La ce buna o carte – se intreba Alice – daca nu are nici ilustratii, nici dialog?”
(Lewis Carroll, Alice in Tara Minunilor”

In acest capitol se vorbeste despre:
- cum sa cream o infinitatate de oportunitati de a ne ajuta copiii sa descopere, in carti, minunile si intelepciunea pe care le cuprind;
- cum sa transformam momentele de lectura in oportunitati de a comunica cu copiii intr-un mod creativ;
- cum sa inventam povesti care sa-i fascineze si sa-i ajute sa invete avantajele lecturii

Intr-o lume deseori confuza si imprevizibila, cartiel ofera copiilor nostri posibilitatea de a intra in contact cu obiecte, fapte si situatii clare si constante. Pentru copiii mici ceea ce se povesteste in carti, personajele pe care le cunosc in ele, obiectele pe care le „vad”... totul e real.
Cartile sunt un izvor nesecat de posibilitati de dezvoltare a comunicarii cu copiii nostri, pentru ca:
- privind cartile ii ajutam sa-si dezvolte capacitatea de concentrare si de atentie;
- citindu-le cu interes ii ajutam sa-si insuseasca limbajul;
- impartasind cu ei lecturarea unei carti procesele de imitare, numire, largirea notiunilor si capacitatea de a-si astepta randul se realizeaza intr-un mod natural;
- citindu-le de multe ori cartile preferate ii ajutam sa-si insuseasca cuvintele recent invatate;
- alegand carti in care sunt prezentate situatii, cuvinte si concepte diferite putem atrage atentia copilului la acele cuvinte si concepte, cerandu-le sa indentifice, sa numeasca si sa arate animale, jucarii, alimente, etc, care apar in acele carti.

Momentele pe care le petrecem alaturi de copiii nostri citindu-le sunt momente ideale pentru a le vorbi, sunt momente linistite si placute in care stam impreuna privind ceva si vorbind despre ceva, momente in care traim impreuna o experienta.

Experienta de a imparti o carte cu copiii nostri va fi mult mai edificatoare daca investim putin timp in a o planifica cu multa atentie.
La inceput, pe copii nu-i intereseaza foarte mult sa se uite in carti. De aceea, daca planificam evenimentul in mod creativ vom contribui foarte mult la a-i face atenti si a le mentine acest interes. Am putea:
- incepe cu cartile de „atins”, „mirosit” si „facut” care-i permit copilului sa participe in mod activ atingand, mirosind, deschizand si inchizand cartile cu capse, inchizatori, arici, etc.
- tine la indemana obiecte cunoscute ce apar in carti, precum o cescuta, o perna sau o palarie,a stfel incat copilul sa le poata vedea si „studia”
- accepta ca micutul sa aibe initiativa , sa-l lasam sa dea paginile si sa se uite la ilustratiile care-i atrag atentia
- sa alegem carti ce au de-a face cu ceea ce copilul traieste in viata de zi cu zi.

Mama lui Katie spunea: „Am inceput sa-i aratam lui Katie tot felul de desene pentru a-i largi orizonturile. Acum folosim carti ce descriu situatii cunoscute cu scopul de a intari tot ceea ce Katie a experimentat in viata sa de zi cu zi; de exemplu o vizita la medic, o aniversare...”
- rasfoiti cartile. Inainte de a-i citi copilului e preferabil sa aruncati o privire asupra cartii. Cele mai bune carti sunt acelea in care se nareaza un basm interesant prezentat intr-o forma simpla insotit de desene frumoase ce dau stralucire povestii. Copilul va „gusta” mai mult cartile ce corespund nivelului sau de intelegere si va invata mai mult din ele.
- stabiliti-va un obiectiv. Daca atunci cand citim avem un scop il putem ajuta pe copil sa inteleaga cuvinte, sa gaseasca povesti in care apar cuvinte noi. Daca vrem ca micutul sa invete cuvantul „urs”, o carte buna este cea a „Ursului Teddy”. Observand reactia copilului in fata cartilor sale favorite ne putem face o idee asupra activitatilor si cuvintelor care-l intereseaza si asupra lucrurilor despre care prefera sa vorbeasca.

Cum alegem o carte

Carti noi si carti vechi

Biblioteca publica este cel mai bun loc pentru a incepe sa cautati carti pentru copilul dvs. Ofera o infinitate de ocazii de a incerca tot felul de carti. Daca vedem ca o carte de la biblioteca l-a fascinat pe micutul nostru ar trebui sa ne gandim sa cumparam acea carte, putem fi siguri ca o va citi si o va adora. Multe din cartile de pe lista de la sfarsitul acestui capitol sunt ieftine si se gasesc in editii de buzunar. Librariile nu sunt singurele locuri de unde puteti cumpara carti; cautati-le si la lichidari de stoc sau in talcoicuri, targuri sau anticariate.E important sa aveti carti in casa, in felul acesta veti putea avea cu copilul experiente amuzante si educative atunci cand veti citi impreuna.

Cunoasteti cartile preferate ale copilului.
Pe masura ce copiii isi stabilesc preferintele si isi dezvolta interesul, depun din ce in ce mai mult efort in a-si alege propriile carti. E important sa le cunoasteti preferintele. Unii copii prefera figurile stilizate si fara perspectiva, pe altii nu-i intereseaza absolut deloc. Ceea ce ar putea sa sperie un copil (de exemplu un mostru, sau bau-bau), pe altul nu l-ar impresiona absolut deloc. Conteaza si preferintele noastre: daca ne place mult o carte va fi mult mai usor sa i-o citim copilului cu entuziasm.

Inventati o poveste
Daca obiectivul nostru este sa-l invatam pe copil un anumit cuvant si nu reusim sa gasim o poveste care sa includa acel cuvant, putem sa inventam una urmarind modelul traditional. Rezultatul s-ar putea sa nu fie o poveste clasica precum „Carlionti de Aur”, dar isi va atinge scopul si s-ar putea transforma in povestea preferata a familiei.
De exemplu, daca vrem sa-l invatam pe copil verbul A PUNE am putea inventa o poveste de genul:
Cum pantofii lui Mihai erau aruncati pe jos, mama i-a PUS in dulap.
Cum jucariile lui Mihai erau aruncate pe jos, mama le-a PUS in dulap.
Cum cartile lui Mihai erau aruncate pe jos, mama le-a PUS in dulap.
Si tot asa, lasand copilul sa ne sugereze obiecte pe care mama le-ar putea pune in dulap.
Cum Mihai voia sa-si puna pantofii, a deschis dulapul si i-a SCOS de acolo (in felul acesta va invata un al doilea verb).
Ar trebui sa incercam sa NU inventam povesti complicate; cu cat sunt mai simple cu atat vor fi mai usor de amintit iar cuvantul pe care vrem sa-l invatam nu se va pierde intr-un noian de cuvinte.

Confectionati-va propriile carti
Nu exista nimic mai bun ca o carte facuta in casa, despre ceva ce il intereseaza pe micutul nostru! Avem nevoie doar de hartie, foarfece, carton, scoci si guma. Taiati doua bucati patrate din carton pentru „coperta” si faceti-le o gaura in coltul superior stang. Faceti acelasi lucru cu mai multe foi de hartie si cand ati terminat „cartea” puteti intari foile si copertile cu scoci. Cartea va fi neteda si usor de deschis. In fiecare pagina puteti lipi imagini care-i plac copilului: camioane, animale, obiecte de atins, papusi Revistele si cataloagele de cumparaturi sunt pline de poze care servesc acestui scop. Mai exista si abtibilduri cu diferite imagini.
Mama lui James spunea: „ Ne gandeam la James si la ce i-ar atrage lui atentia in afara de propriile sale maini. Astfel ca am pus in „carte” poze cu tot ce-l interesa: desenul mainilor sale, poza cu aspiratorul, trenulete, etc. James adora trenurile si acum, de fiecare data cand se uita la carte, zice „tren”.

Un album de fotografii i se pare mereu fascinant. Copiii sunt incantati sa vada fotografii cu membrii familiei si fotografii cu ocazii speciale. Puteti sa va bucurati mult timp de compania copilului dvs vorbindu-i despre fotografii si descriindu-i persoanele, intamplarile si obiectele ce apar in ele.

O carte cu surpriza
Copiilor care tind sa rasfoiasca o carte fara a arata nici un interes s-ar putea sa le placa o carte „cu surpriza” . Un mod fabulos de a atrage atentia copilului este sa-i aratati un album de fotografii sau un caiet cu decupaje in care toate paginile sa fie albe in afara de una care sa contina imaginea decupata a obiectului sau favorit. Ar putea fi propriul sau portret sau poza unei jucarii favorite sau a animalutului sau (preferat). Ati putea sa-i cereti sa va ajute sa adaugati o pagina: de exemplu, sa-si „imprime” manuta sau piciorul, sau sa-l „desenati” purtand hainele sale preferate (depinde de imaginatia fiecarei mamici). Acesta e un bun mos de a incepe sa-l inavatati denumirile partilor corpului si denumirile hainelor.

A avea si a pastra
Majoritatea cartilor copilului ar trebui sa se pastreze intr-un loc unde el sa poata ajunge cu usurinta pentru a si-o alege pe cea dorita, s-o „citeasca” singur sau sa ne-o aduca sa i-o citim. Inca de cand de-abia a-nceput sa tina o carte in mana trebuie sa avem cateva pe care sa le poata tine in mana cu usurinta, cum ar fi carticelele de carton gros sau cele micute ca marime. O carte este un obiect de folosit, nu de pastrat. De aceea e important nu numai sa imprumutati carti de la biblioteca ci sa si cumparati cateva pentru copil, pentru ca acesta sa fie proprietarul propriilor sale carti la care sa aiba acces cand si de cate ori doreste.

Sa citim impreuna
Sa petrecem cu copilul nostru cateva momente speciale in compania unei carti poate deveni un obicei placut si amuzant.
Mama lui John spunea: „ partea cea mai buna la carti este ca ne da oportunitatea de a fi impreuna. In fiecare dimineata si in fiecare seara John si cu mine facem ceva ce amandurora ne place foarte mult”
Putem alege un moment linstit si un loc comod si sa stam fata in fata. Sa tinem mereu cont de faptul ca micutului trebuie sa-i dam timp, sa avem rabdare. Sa-i observam expresia fetei si expresia corporala si sa observam ce-i atrage atentia. Sa-i cerem sa tina cartea, sa intoarca paginile si sa arate cu degetul. Sa-l asteptam, lasandu-i tot timpul necesar sa priveasca imiaginile si sa raspunda cu sunete sau cuvinte.
Tatal lui Claudiu: „Ceea ce am invatat citind impreuna cu Claudiu este ca trebuie sa am rabdare, sa astept ca el sa poata sa-mi arate ce-l intereseaza si apoi sa ia initiativa. Pentru mine aceasta a fost cheia: sa-l las sa ia el initiativa in loc s-o iau eu”.

Sa citim pe rand
Lectura cu voce tare ofera ocazii excelente de a citi pe rand impreuna cu copilul nostru. Facand o pauza copilul are ocazia sa completeze frazele: „ Si cand deschise usa, ea vazu...- „ Atunci cand citim o poveste cunoscuta sau o carte ilustrata putem citi o pagina iar copilul pagina urmatoare. Binenteles, contributia copilului va depinde de nivelul sau de dezvoltare a limbajului: va arata cu degetul, va spune „muuu” cand va vedea o vaca sau va putea descrie ceea ce se petrece la pagina respectiva. Prin raspunsul nostru putem adauga informatii si elemente ale limbajului. Daca suntem atenti la ce spunem si cum spunem il vom ajuta sa invete.
Mama lui Julian: „Mi-am dat seama ca e destul de important sa citim pe rand, pentru ca e ceva destul de dificil de facut. E usor sa vorbesc in locul lui, dar e mai bine sa-l las pe el sa vorbeasca. Totusi, ceea ce mi se pare mai greu este sa astept cand stiu ca Julian cunoaste cuvantul sau inceputul cuvantului. E mult mai bine sa nu i-o iau inainte, lasandu-l pe el sa spuna cuvantul respectiv si apoi sa i-l repet, ca sa invete pronuntia corecta. In plus, este ca si cum Julian ar gandi: „Ia te uita, am spus cuvantul iar mami l-a repetat cum l-am spus eu. Am nimerit-o”. Asta-i place mult lui Julian, ii da incredere in el”.

Dramatizati
E mult mai interesant si amuzant sa-i cititi copilului cu dramatism si cu intonatie rimele si cuvintele pe care vreti sa le-nvete. Cand ne aratam nerabdatori sa spunem urmatorul cuvant sau sa dam pagina povestea devine mai interesanta. Reactia copilului ne va spune daca suntem pe drumul cel bun si ne va arata partile corpului pe care le considera mai interesante.
Improvizati
Uneori putem face ca o carte sa fie mai interesanta daca schimbam numele unuia dintre personaje cu cel al copilului sau al unui membru al familiei sau al unui prieten. Se poate modifica povestea astfel incat aceasta sa corespunda circumstantelor vietii copilului nostru. Daca copilul are preferinta pentru o anumita pagina a cartii si invata mult din asta putem sa ne aplecam mai mult asupra acelei pagini. Daca celelalte pagini sunt mai putin interesante, putem sa nu insistam prea mult asupra lor; nu exista nici un inconvenient in a citi doar una sau doua pagini ale cartii daca astfel reusim sa atingem obiectivul nostru sau pe cel al copilului. Daca textul unei carti este peste nivelul de intelegere al copilului, am putea povesti basmul cu cuvintele noastre sau sa ne limitam la a vorbi despre ceea ce se intampla in ilustratii.

La nesfarsit
Uneori copilul va dori sa i se citeasca o carte iar si iar. Am putea incerca sa-i trezim interesul pentru alte carti (citind pe rand si spunand: „eu aleg o poveste si apoi tu alegi alta”), dar ar trebui sa recunoastem ca, in acel moment, acea carte este in mod special importanta pentru copil. S-o citim de fiecare data cand suntem solicitati si s-o facem cu delicatete si cu emotie, binenteles.
A citi impreuna este o modalitate foarte eficienta de a invata sa comunicam atata timp cat:
- adaptam povestea astfel incat s-o putem impartasi cu copilul nostru
- adaugam informatii si experiente conform nivelului sau de intelegere
- acceptam ca micutul sa ia initiativa

Transformati-va in povestitor
Povestile traditionale precum „Carlionti de Aur si cei trei ursuleti”, „Degetel” si „cei trei purcelusi” au fost narate de multe ori si finisate de catre povestitorii lor din generatie in generatie, au facut deliciul a milioane de copii si e probabil ca si pe copiii nostri sa-i fascineze.
Cum povestim aceste basme:
- frazele emfatice si repetitive precum: „voi sufla, si voi sufla pana vi se va darama casa” ne ofera multa ocazii de a ne lasa copiii sa participe la povestit prin cuvinte si gesturi;
- putem povesti si repeta basmul in orice moment si in orice loc! Ne putem privi copiii sa vedem cum reactioneaza si participa si apoi vom putea modifica basmul sau exprimarea dupa cum ne convine.Metoda cea mai simpla de a invata o poveste este s-o citim cu copilul de cateva ori intr-o carte ilustrata. Apoi putem s-o repetam in minte inainte de a o povesti. Nu trebuie sa stam pe ganduri atunci cand suntem nevoiti s-o adaptam sau s-o scurtam in functie de capacitatea de atentie sau de intelegere si participare a copilului. Ce e amuzant la aceste carti este repetarea lor sistematica si frecventa. Daca prima oara spunem: „te voi manca de viu”, iar a doua oara uitam si ne exprimam altfel, de exemplu „am sa te devorez” vom pierde ocazia de a folosi frazele repetitive pe care copilul asteapta sa le auda si din care invata. Repetarea sistematica creste interesul copilului pentru ca poate sa-si imagineze ce urmeaza. In plus, copiii nu ne lasa sa ne indepartam prea mult de deznodamant: ii incanta precizia! La fel ca atunci cand citim cu voce tare, e bine sa ne gandim din timp si sa anticipam gesturi, sunete, cuvinte sau fraze pe care copilul le poate invata pe masura ce asculta povestea. Daca povestim basmul de multe ori pana cand acesta devine cunoscut, copilul va sti sa fie atent la cuvintele sau frazele-cheie iar mai tarziu ar putea sa devina el insusi un povestitor. Si, logic, cele mai bune povesti pe care le putem spune copiilor nostri sunt cele referitoare la propria noastra tinerete si copilarie.

Cum descoperim cartile
„ La inceput, daca ma lasi singur cu o carte, voi musca din ea, o voi arunca, o voi lovi, o voi rupe si o voi sifona;ii voi privi copertile si-i voi „vorbi” . Si daca tu ma ajuti putin voi deschide si voi inchide cartea, voi privi desenele, cand vei da pagina eu voi atinge ce e in ea, iti voi asculta vocea, te voi auzi cand imiti sunetele pe care le scot, voi reactiona la zgomotele pe care le face cartea. Mai tarziu, daca ma lasi singur cu cartea voi continua s-o musc (cartile de carton sunt delicioase!), voi arunca, lovi si musca toate cartile, le voi smulge de pe raft si le voi arunca la pamant; le voi deschide si inchide, ma voi uita pe poze, voi recunoaste pozele sau fotografiile clare si simple ce-mi amintesc de persoanele, animalele, jucariile si alimentele mele favorite; te voi „anunta” ca vreau sa-mi citesti o poveste aducand cartea aproape de tine si cu ajutorul tau voi da paginile. Daca ma ajuti sa incep voi lovi incet o pagina si voi incerca sa apuc cartea, iti voi urmari degetul si voi fi atent la gesturile tale; ma voi emotiona atunci cand voi vedea o imagine care se ascunsese dupa o pagina indoita sau, daca dai pagina incetisor, la urmatoarea voi asculta cuvintele si sunetele pe care le scoti cand imi arati imaginile, iti voi imita sunetele si gesturile; voi incerca sa gasesc cartea daca vad ca o ascunzi sub patura...
Mai tarziu:
- voi musca mai putin din carte si voi da mai multe pagini
- ma voi aseza un moment sa „studiez” eu singur cartile
- le voi „aranja” apoi in raft (Iti vine sa crezi?)
- voi recunoaste cartea mea preferata si o voi lua de pe raft
- iti voi aduce cartea sau voi incerca sa ma asez la picioarele tale si-ti voi arata ca vreau sa-mi citesti o poveste
Si cu ajutorul tau:
- voi aduce o carte
- iti voi urmari degetul si te voi asculta cand imi vei spune; „Ia uite!”
- voi semnala cu degetul imaginile cunoscute si te voi privi ca si cum as spune: „Ce e asta?” sau „Recunosc asta!”
- voi imita sunete noi usoare
- voi intoarce paginile cand tu ma vei ajuta sa incep
- voi cauta ceva „ascuns” in carte
- te voi imita cand vei atinge ceva in carte
- voi „gusta” cartile unde se vorbeste de acelasi lucru si cartile care au indoituri, buzunare atasate sau lucruri care ies din pagina
Iar si mai tarziu:
- nu voi mai musca, arunca si nici lovi cartile
- o voi lua de pe raft sau o voi cauta pe preferata mea
- o voi gasi singur
- voi semnala si voi „citi” pentru mine
- iti voi aduce cartea;
Si cu ajutorul tau voi putea sa:
- caut si sa gasesc o anumita carte
- folosesc un cuvant sau un gest pentru a-ti semnala cartea pe care vreau s-o citesc
- intorc paginile
- voi spune sunetul sau cuvantul de care e nevoie sau voi face un gest atunci cand „e randul meu”
- iti voi arata pozele cu degetul
- voi face legatura intre ilustratii si viata reala
- voi „gusta” povestiel pe aceeasi tema sau cu acelasi personaj principal sau o serie de intamplari”

COPILUL

Lista de carti pentru copii

Papusa de turta dulce
Degetel
Scufita Rosie
Motanul incaltat
Vulpea si strugurii
Aladin si lampa fermecata
Ratusca cea urata
Gaina cu ouale de aur
Carliont si cei trei ursuleti
Cenusareasa
Cei trei purcelusi
Croitorasul cel Viteaz
Frumoasa din padurea adormita
Sirena
Flautistul din Hammelin
Alba ca Zapada si cei 7 pitici
Soldatelul de plumb
Pinochio
Casuta de ciocolata CAPITOLUL 8
SA IMPARTIM CARTILE!
Cartile introduc copiii intr-o lume cu totul noua. Atunci cind ii cititi unui copil, ii ajutati mintea sa creasca si sa se dezvolte. De asemenea va bucurati si de sansa de a imparti impreuna citeva clipe placute. In acest capitol veti afla cum sa va ajutati copilul sa invete limbajul atunci cind cititi impreuna. Veti invata si citeva moduri simple de a deschide drumul catre lectura si scriere, activitati pe care le va deprinde mai tirziu.

CEL MAI BUN LUCRU DESPRE CARTI
Lectura din carti reprezinta un timp special pentru dvs. si copil, moment in care amindoi va bucurati de sentimentul de apropiere. Mai mult decit atit, cartile conecteaza copilul cu lumea exterioara – lumea lui si alte lumi noi. Acestea il transporta in locuri si situatii interesante, multe din ele necunoscute.

Unul din cele mai bune lucruri despre carti este faptul ca imaginile si cuvintele pot fi citite la nesfirsit. Spre deosebire de vorbire, care “dispare” imediat ce termini de vorbit, povestile si cuvintele din carti revin in acelasi fel de cite ori citim cartea. Acest lucru face ca invatarea noilor cuvinte si idei sa devina mult mai usoara pentru copil.
Cu cit incepeti mai devreme sa cititi si sa spuneti povesti copilului, cu atit mai devreme lectura va deveni o parte importanta si frumoasa din viata lui. Lectura cu voce tare catre copil este cel mai important lucru pe care il puteti face pentru a construi cunostintele pe care acesta trebuie sa le invete. Incercati ca acest moment al lecturii sa faca parte din fiecare zi. Luati o carte cu dvs oriunde va duceti – la o programare la doctor, in autobuz, in masina, la magazin...oriunde. Puteti chiar lua si carti de plastic pe care sa le folositi in timpul baii.

PRESCHIMBATI LECTURA IN CONVERSATIE
Atunci cind ii cititi copilului – in orice stadiu de dezvoltare ar fi el – ginditi-va la urmatoarele lucruri:
- stati fata-in-fata
- OAA (observam, asteptam si ascultam) si lasati copilul sa “citeasca” cartea in felul lui
- oferiti-i copilului sansa sa va raspunda
- schimbati cuvintele din carte
- folositi SAGA: Spuneti mai putine, Accentuati, Nu va grabiti, Aratati.
- repetati, repetati, repetati

Stati fata-in-fata
O parte importanta a lecturii este asezarea aproape de acesta si fata-in-fata (sa va puteti vedea fata unul la celalalt). Atunci cind impartiti o carte, la inceput probabil va fi mai dificil sa faceti si una si alta (sa cititi si sa stati si fata in fata), dar este important sa gasiti o cale de a realiza acest lucru.

OAA (observam, asteptam si ascultam) si lasati copilul sa “citeasca” cartea in felul lui
Timpul povestilor este de asemenea timp pentru conversatie, nu doar pentru a sta si asculta. Pentru a obtine efectul maxim, copilul dvs. trebuie sa fie implicat activ. Atunci cind considerati ca este gata, lasati-l sa aleaga cartea, tineti-o si dati paginile. Odata ce ati citit ce este pe pagina respectiva si i-ati aratat imaginile, lasati-i timp sa se uite si asteptati sa vedeti ce face sau spune. Petreceti mai mult timp la paginile care il intereseaza cel mai tare. La inceput, copilul probabil va sta doar citeva minute atunci cind ii cititi. Daca il lasati “ sa citeasca” cartea in felul lui, va incepe sa-i placa sa imparta cartile cu dvs si, in timp, va putea petrece mai mult timp si se va uita la carti mult mai des.

Exista mai multe moduri de a citi o carte
- nu trebuie sa incepeti de la inceput
- puteti sari peste pagini sau puteti sa nu terminati cartea
- puteti doar vorbi despre imagini si sa nu cititi textul
- puteti schimba textul
- puteti citi aceeasi carte de multe ori, chiar in aceeasi “sedinta” de lectura

Oferiti-i copilului sansa sa va raspunda
Atunci cind ii cititi copilului, nu ar trebui sa fiti singura ce comunica. Oferiti-i oportunitati sa comunice si el in timpul acestei activitati. Nu va ginditi la lectura ca la ceva ce faceti pentru copilul dvs. Ginditi-va ca la un lucru pe care il faceti impreuna cu copilul dvs.

Schimbati cuvintele din carte
Puteti schimba dupa bunul plac cuvintele din carti – astfel puteti spune povestea in cuvinte simple. Nu toate cartile pentru copii sunt scrise bine si unele contin texte care sunt prea dificil de inteles pentru copil. Schimbati cuvintele din carte astfel incit sa fie usor pentru copil sa inteleaga si dvs sa le puteti repeta. Cu cit aude mai des cuvintele, cu atit mai repede le va intelege si va incerca sa le imite.

Folositi SAGA: Spuneti mai putine, Accentuati, Nu va grabiti, Aratati.
E mai bine sa spuneti mai puteine atunci cind cititi o carte. Folositi un vocabular familiar si scurtati propozitiile pentru a oferi sansa copilului de a intelege si repeta. Accentuati cuvintele importante si interesante si adaugati sunete care ii vor placea copilului – ca de exemplu sunetele scoase de animale sau masini. Faceti ca povestile sa prinda viata prin crearea efectelor de voci diferite si folosind expresii faciale pentru a le face cu adevarat interesante. Nu va grabiti – spuneti povestea incet pentru a usura copilului intelegerea ei si pentru a-i da ocazia sa va raspunda. Aratati-i copilului ce inseamna cuvintele aratand catre imagini pe masura ce vorbiti despre ele si folositi actiuni si gesturi. Folositi jucarii sau alte obiecte pentru a insufleti povestile. De exemplu, daca cititi o poveste care spune ceva despre o minge, asezati la indemina o minge pe care o puteti rostogoli si arunca – asa cum fac personajele din poveste.

Repetati, repetati, repetati
Copiilor le place sa auda aceeasi poveste de multe ori – chiar si atunci cind dvs v-ati plictisit de ea. De fiecare data cind cititi o poveste copilului, aveti sansa sa repetati aceleasi cuvinte si propozitii. Dar evident nu este indeajuns pentru copil doar sa auda cuvintele in mod repetat. In mod special daca este in stadiul de a Folosi Primele Cuvinte sau in stadiul de Combinator, copilul are nevoie de a i se oferi sansa de a povesti despre ce aude si de a imita cuvintele. Cu cit are mai multe sanse sa va vorbeasca despre ideile din carte si cu cit va aude mai mult repetindu-le, cu atit vocabularul copilului va creste.

CONSTRUITI-VA PROPRIILE CARTI
Uneori cartile pe care copilul le iubeste cel mai mult sunt cele facute de dvs. Acestea sunt cu atit mai speciale pentru copil intrucit pot fi despre el si pentru ca poate ajuta la realizarea lor. Se creaza astfel o oportunitate deosebita pentru copil de a comunica cu dvs. Pe masura ce scrieti textul de linga imagini, spuneti-i despre ce scrieti. Mai bine, intrebati-l ce vrea sa scrieti. Mai jos gasiti 3 exemple de carti pe care le puteti face singuri:

- carti cu imagini ale lucrurilor care ii plac copilului
Copilul dvs va fi cu siguranta interesat intr-o carte pe care ati construit-o impreuna despre persoanele sale favorite, animale, jucarii sau jocuri. Cel mai bine folositi fotografii, mai ales daca copilul invata inca sa recunoasca imagini. Daca poate deja recunoaste imagini din reviste sau cataloage, le puteti folosi pe acestea. Dati un nume cartii si scrieti-l pe coperta – de exemplu “Lucrurile favorite ale Paulei”

- carti interactive
Realizati carti de tip “flip-flap” folosind constructii din hirtie. Ascundeti o imagine interesanta sub o “usita”. Sau creati o carte de tipul “atinge si simte” cu diferite texturi care pot fi explorate de copilul dvs cum ar fi bucati de lina, bumbac sau piele.

- carti in imagini despre un eveniment special
Luati 8-10 fotografii de familie de la un eveniment ca de exemplu o vizita la Gradina Zoologica sau o sarbatoare (Craciun, zi de nastere) si puneti-le pe toate intr-un mic album. Daca copilul poate recunoaste aceste fotografii, ii va place sa se uite la ele si sa auda povestea, mai ales daca este despre el. Daca este in stadiul de Folosire a Primelor Cuvinte sau Combinator, va putea chiar el sa inceapa sa spuna povestea.