Accesul de furie
Deseori la copiii cu autism intalnim crize de agresivitate, ce se manifesta prin heteroagresivitate – agresivitate indreptata spre persoanele sau obiectele din jur, sau autoagresivitate – agresiviatea este indreptata spre propria persoana. Aceste crize pornesc in cele mai multe cazuri cand copilul isi doreste ceva care ii este interzis sau are acces limitat. Doreste bomboane, jucarii, tableta, nu vrea sa merga la culcare pentru a continua autostimularea, sa nu ia medicamentele sau doreste mai multe prajituri, etc.
Copilul nu isi poate gestiona dorintele sau sa si le amane, iar accesul de furie ii poate facilita accesul la obiectul sau actiunea dorita. Cea mai buna solutie pentru o criza este un angajament din partea tuturor persoanelor care au contact regulat cu copilul sa ignore accesul de furie.
Ce este un acces de furie?
Un acces de furie este o forma de comunicare. Copilul spune: „Parinte, tutore, terapeut, lume vreau cutare lucru si ar fi bine sa mi-l dati!” Furia este o reactie normala atat timp cat este manifestata acceptabil social, transmite o anumita emotie interna. Dar in cazul nostru , la copiii cu deficiente, devine un mod de a cere, de a obtine ceva, fara posibilitate de a da gres in cerinta sa.
Cand copilul isi exprima pentru prima data furia, adultul isi manifesta simpatia, fiind amuzant sa vezi un copil cu fata incruntata, care pare bagat intr-un rol social de adult, iar reactia noastra este de a incuraja acest lucru prin indeplinira cerintei. In acea clipa copilul descopera ceva MAGIC: furia , comportamentul ce ii indeplineste dorintele ca o bagheta fermecata.
Pe masura ce trece timpul adultii nu se mai bucura, ci se supara sau incearca sa ignore comportamentul copilului. Cea mai buna atitudine este cea de a ignora acest comportament. Dar de cele mai multe ori adultul cedeaza si indeplineste cerinta.
In acest moment copilul invata ca nu trebuie sa aibe un comportament de furie scurt, ci unul lung si amplu, caci rezultatele vor veni neintarziat.
Raspunsul parintelui la recomandarea specialistului este : „Am incercat ignorarea, dar nu a functionat.” In realitate l-a invatat pe copil sa se infurie mai mult si mai amplu. Ignorarea trebuie facuta complet in orice sitiuatie si de catre toate persoanele implicate.
Mai avem posibilitatea de a il invata pe copil sa isi amane dorinta, dar o astfel de strategie foarte bine pusa la punct, pentru a reusi acest lucru, nu este inca gasita. Putem incerca:
Procedura prin numarare
Acest procedeu este bun cand copilul vrea ceva functional (tableta de exmplu), dar nu un obiect ce ii dezvolta furia si vrea sa il arunce sau sa il tranteasca:
Parintele spune: „Nu plange!” Si incepe sa numere pana copilul respira sau se opreste din plans. Atunci parintele repeta „Nu plange” si numara iar pana la urmatoarea oprire din plans. In cele din urma copilul se opreste din plans dupa un numar de 10 repetitii. Aunci parintele il intreaba „Ce vrei?” iar copilul indica sau spune.
In cazul in care copilul are ecolalie, el poate incepe sa numere, ca o cerere a obiectului dorit, apoi se
poate trece la numararea non verbala cu ajutorul degetelor. In unele cazuri procedura de numarare poate escalada criza de furie, prezenta parintelui sugerand ca el poate obtine ce vrea, si acest fapt este valabil mai ales la copiii ce au un istoric amplu in obtinerea celor dorite in urma crizelor de furie.
Ignorarea
Desi pare extrem de simpu in realitate nu este asa. Ignorarea trebuie sa fie un acord intre toti participantii la educatia copilului, prin care ei sa respecte niste reguli atat timp cat copilul are un acces de furie.
Ori de cate ori apare un acces de furie acesta trebuie complet ignorat. Mai exact criza de furie trebuie tratata ca si cum aceasta nu ar exista si nu va schimba nimic bine sau rau pentru copil.
Ce trebuie sa faceti:
- Nu te uita la el.
- Nu vorbi cu el.
- Nu il atinge.
- Nu il imbratisa.
- Nu il apostrofa.
- Nu il brusca cu vreun gest.
- Nu incerca sa ii distragi atentia cu vreo jucarie sau bomboana.
- Nu vorbi despre criza cu alte persoane. (in prezenta crizei sau a copilului)
Alte recomandari:
- Discuta relaxat cu ceilati despre stiri , sport, vreme, etc.
- Concentreaza-te pe alte persoane si ce fac ele.
- Lauda alti copii ce au comportamente adecvate.
- Daca esti singur apuca-te de alte activitati. Citeste o carte de exemplu. E mai recomandat decat uitatul la tv, deoarece copilul se poate interpune intre tine si tv.
- Vorbeste cu cineva la telefon.
- Nimic sa nu iti distraga atentia spre criza, vreo trantire de obiect, din acel moment el va tranti tot. Chiar daca acum a facut din greseala.
- Daca s-a lovit usor din greseala nu trebuie sa acorzi atentie, vei dezvolta comportamente autoagresive.
- Daca te atinge sau loveste usor, ignora, vei dezvolta comportamente heteroagresive.
- Lauda copilul cand are un comportament adecvat.
- Cand criza de furie se opreste asteapta cateva momente pana sa il atingi sau lauda-l, sa nu lege acest fapt cu criza.
- Daca accesul de furie a pornit in timpul unei sarcini, dupa oprirea furiei se continua sarcina ca si cum acest comportament nu a existat. La finalul sarcini e bine sa fie recompensat.
In general o criza de tantrum dureaza in medie 30 de minute (media nu este o regula).
Daca este cazul si doresti sa te asiguri ca nu se raneste e bine ca supraveghera sa fie facuta de cineva neutru, nu de cel spre care se indreapta furia. Daca cumva copilul s-a accidentat usor, de exepmplu: a dat mai tare cu mainile in masa si vrei sa te asiguri ca nu a patit nimic fa acest lucru dupa o perioada de cateva minute (3-5)dupa terminarea crizei, astfel vei impiedica aparitia comportamentelor agresive.
Accesul de furie ca o cerere de atentie.
Dupa cum spuneam, copiii cu autism comunica prin comportamentul lor. Iar un acces de furie poate sa fie o cerere de atentie. Sunt foarte dese cazurile cand parintii acorda atentie atunci cand copiii se afla in situatie de criza, tipa, arunca, se lovesc etc. Astfel ei obtin atentia ce nu o au in situati normale. Este esential sa nu ii acorzi atentie in situati de criza, dar cand se joaca linistit, intareste acest comportament, prin imbratisari, mangaieri etc. Orice copil are nevoie de atentie si ea trebuie oferita in momente linistite.
Exceptii sunt problemele senzoriale
Unele accese de furie sunt legate de probleme senzoriale si apar in urma unor zgomote, a vazut ceva ce nu ii place, a mirosit ceva, a atins o suprafata ce nu ii provoaca
placere, etc. In acesta situatie este bine sa consultati programele de integrare senzoriala. Dar cu toate ca se spune ca e recomandabil ca in acesat situatie copilul sa fie linistit cu mangaieri etc. Cred ca acest lucru da prea multa atentie si consolideaza senzatia senzoriala neplacuta.
Unii copii fac accese de furie cu autovatamare, chiar daca nu a fost incurajata, In cele mai multe cazuri si acest fapt este o problema senzoriala. Cercetatori cred ca unii copii s-au ranit pentru a elibera endorfine in organism ce le ofera o senzatie de placere. In aceste situatii este necesara consultarea psihologului sau psihiatrului.
sursa: http://terapii-autism.blogspot.ro/
- marți, decembrie 01, 2020
- 0 Comments