Sursa:ro.pinterest.com/pin/804948133371081211/

La prima vedere, ochelarii de soare au un rol estetic si de protectie a vederii. Sunt insa mult mai multe motive pentru care nu ar trebui niciodata sa plecam de acasa fara acestia. Nu exageram, probabil, daca spunem ca ar trebui sa avem o adevarata “colectie” de ochelari de soare pentru momente diferite ale zilei si pentru activitati diferite.
Se accepta si plata in rate.Se accepta STAR BT, Bonus Card, Alpha Bank si Card Avantaj, pana la 6 rate fara dobanda.Aici:Lensa

Cine sunt ei

LENTILE COLORATE

Deschizand cartea, se astern in fata ochilor nostri nenumarate detalii marunte din viata unui orasel animat. Cum decurg zilele obisnuite ale oamenilor si animalelor? Ce inseamna o carte ilustrata? Sa povestesti ceea ce vezi, ceea ce se intampla cu personajele - o sarcina nu foarte usoara nici chiar pentru cei mari. 
In oraselul de Nicaieri a venit toamna. La Casa de Cultura se organizeaza Festivalul dovleacului, in piata centrala se aduna oamenii cu mic cu mare la Balul strugurilor. Dans, muzica, parada lampioanelor, deschiderea oficiala a gradinitei - se intampla atat de multe lucruri! In volumul Toamna, Rotraut Susanne Berner ilustreaza noi intamplari cu gaste, cunostinte mai vechi, cu tineri insuratei in voiaj de nunta sau cu animale de casa evadate si regasite. 
Cum citim volumul Toamna?
Pe coperta din spate il remarcam indata pe papagalul Riri, care se pregateste sa evadeze pe fereastra. Haideti sa deschidem cartea la prima pagina si sa il cautam. Dar cautarea e in zadar: Riri nu e de gasit! Se observa insa ca pisica neagra priveste insistent ceva. Oare ce o fi? Uite ca pisica ii face cu ochiul papagalului! Vai, dar asta e destul de periculos, deoarece pisicile, daca au ocazia, prind orice fel de pasare. Sa trecem deci la paginile urmatoare, fiindca povestea incepe sa fie foarte interesanta. Poate ar fi o idee buna sa urmarim pisica, deoarece ea e cu siguranta pe urmele papagalului. 
Rasfoind paginile unele dupa altele, descoperim firul povestii impreuna cu copilul, inventand intamplarile alaturi de el. Astfel se vor naste noi si noi povesti ale personajelor care apar pe coperta din spate a cartii. In tot acest timp copilul intreaba, imagineaza situatii, discuta cu adultul, cauta detaliile in carte, descopera relatii intre personaje, elemente si situatii noi sau deja cunoscute. 

Autoarea se numara printre cei mai cunoscuti ilustratori ai prezentului. Colectia - formata din patru volume, cate unul pentru fiecare anotimp - se recomanda copiilor de la 2 ani pana la varsta scolara, dar si parintilor si bunicilor.

Astazi Gabriela, fata de 16 ani a fost dusa pe ultimul drum de catre parintii ei veniti in tara.... Acestea au fost ultimele randuri scrise de catre Gabriela ”Aș fi preferat să n-am nimic din toate, dar să fiu săracă lângă mama. Să trăim împreună, să ne sprijinim una pe cealaltă”

Iubita mea mamă,
Mi-ai spus cândva că ceea ce ți-a marcat existența se ascunde în frumusețea clipei în care m-ai cunoscut. Ai închis strâns ochii, ți-ai deschis larg inima și ai ascultat țipătul meu de salut către întreaga lume ca pe cea mai frumoasă melodie din viața ta. Ți-au spus că ai o fetiță și ai iubit-o atât de mult încă din prima clipă, încât întâia îmbrățișare a fost revărsarea dragostei, tandreței și emoțiilor adunate timp de nouă luni către acel suflet mic înconjurat de brațele tale. M-ai lipit de pieptul tău și ai simțit cum ne circulă același sânge prin vene, cum sunt desprinsă din carnea ta și cum inimile noastre vibrează în același ritm.
Te-ai bucurat atât de mult de mine, fiica ta, începând cu prima mea suflare, primul zâmbet, prima dată când m-ai alăptat, primul sărut pe creștet de la tatăl meu, primele lacrimi ale bunicilor, prima rază de lună care m-a atins în întâia noapte, prima hăinuță, primul dinte, primul cuvânt, prima dată când am mâncat cu lingurița, primul pas. Mi-ai spus cum păstrezi aceste momente ale vieții mele în inimă și cum îți vei aminti mereu de ele cu aceeași dragoste. Știu, mama. Îți vei aduce mereu aminte de ceea ce ai trăit alături de mine.
Însă, rămâne ceva ce tu ai uitat. Mie mi-e imposibil să-mi amintesc aceste etape. Eram prea mică, era pe vremea netimpului din viața mea. Din păcate, rămâne o singură amintire prea trează din trecutul meu. Ziua aceea de vară aproape ofilită când m-ai ținut strâns, strâns în brațe, plângând, și mi-ai spus: „Mă voi întoarce, iubita mea. Promit. Să fii cuminte! Te iubește mami mult! Cel mai mult pe lume”. După o oră, bunica mi-a luat ușor palma într-a sa și am făcut amândouă cu mâna către cer, în timp ce un avion alb săgeta azurul. Două mâini, un singur mare dor. Ea mamă, și eu fiică. Iar tu, plecată în străinătate ca să ne fie nouă bine.
Pe măsură ce lunile treceau, am înțeles că ești departe și nu voi putea să te văd curând. Mă sunai și-mi spuneai că muncești ca să îmi cumperi ceea ce imi doream mai mult. Mă durea atât de tare să îți aud vocea, încât nu suportam să vorbesc prea mult cu tine. În timp ce vorbeam, îți auzeam lacrimile curgând pe obraji. Și cred că și tu, pe ale mele.
Mi-a fost greu în lipsa ta, mamă. N-ai fost la prima serbare de la grădiniță. Și nici la cea de Ziua Mamei. Acolo, pe scaunul gol care ar fi trebuit să fie al tău, mi-am așezat dorul de tine și l-am lăsat să-mi asculte el poezia pentru mama. Când ne-au spus într-o primăvară să o desenăm pe mama, toți copiii s-au străduit să le iasă cel mai frumos portret. Eu te-am desenat cu spatele. Educatoarea m-a întrebat de ce nu ți-am desenat chipul. I-am răspuns că am uitat cum arată.
Mamă, aveam atât de mare nevoie să-ți ating fața, brațele, părul, să cresc în mirosul tău… N-ai fost cu mine în prima zi de școală, și nici de ziua mea, în fiecare an. Pe mine nu m-a așteptat niciodată mama mea să ies de la ore și să mergem acasă, cum îi așteptau mamele pe ceilalți copii. Eu nu am pictat, n-am cântat, n-am dansat și nu am alergat prin ploaie cu mama mea. Pe mine nu m-a ținut mama de mână în momentele grele și n-a fost lângă mine să-mi șteargă lacrimile. Am crescut cu un gol imens, pe care nu-l va umple nimeni vreodată. Lipsa ta, mamă, în floarea copilăriei, și-a pus amprenta asupra vieții mele.
Pe de altă parte, acolo, într-o țară îndepărtată, ai muncit din greu pentru a-mi asigura viitorul. Mâinile tale, tocite prea devreme de munca înzecită, au uitat cum e să gătești pentru fiica ta. Sau cum e să o pieptăni. Sau să o mângâi. Te-ai privat de bucuria de a-mi fi alături în copilărie, pentru a ne putea bucura împreună de un viitor fără griji. Aș fi preferat să n-am nimic din toate, dar să fiu săracă lângă mama. Să trăim împreună, să ne sprijinim una pe cealaltă. Știu, mamă, și ție ți-a fost tare greu departe de mine. Și tu ai plâns, mult mai mult decât mine, de dor. Și știu că uneori le-ai fi lăsat pe toate, doar ca să te întorci acasă, la familia ta. Dar te-ai gândit la viitor și ai muncit în continuare. Of, viitorul ăsta care mi-a furat mama… Prea mulți oameni trăiesc pentru viitor, uitând să se bucure de prezent. Dacă prezentul meu ai fi fost tu, un prezent continuu, m-aș fi bucurat de tine, mamă, cum se bucură ceasul de timp, stelele de noapte și zmeul de vânt.
Mi-e dor de tine, mamă, neîncetat. Mi-e dor de privirea ta frumoasă, de ochii tăi care mi-au vegheat atent primii ani din viață. Mi-e dor să-mi afund capul în părul tău și să îmi umplu plămânii de mirosul tău.
Mamă, te iubesc și mi-e dor de tine. Imi pare atât de rău, si iartă-mă pentru ce am să fac. Aștept cu atât de multă ardoare ziua când ne vom întalni si vom putea fii alaturi amândouă!
Cu iubire,
fiica ta

   

 "It Takes Two To Talk" comercializata de Centrul Hanen si scrisa de ortofonista Ayala Manolson se poate comanda in Canada.
Cartea am gasit-o tradusa pe forumul despre copii.com de catre o mamica pe nume Otilia( ajutata la ultimele capitole de alte mamici binevoitoare)care a pus-o la dispozitie pe site
pentru a ajuta si alti parinti care au copii cu probleme de limbaj sau comunicare.
In varianta originala (in engleza) cartea e impartita in felul urmator:

Cap 1 – Mai multe despre comunicarea copilului dvs

Cap 2 – Lasati copilul sa preia initiativa

Cap 3 - Urmati initiativa copilului

Cap 4 – Pastrati interactiunea

Cap 5 – Rutinele care ne ajuta 

Cap 6 – Adaugati limbaj la interactiune

Cap 7 – Hai sa ne jucam!

Cap 8 – Sa impartim cartile

Cap 9 – Sa evoluam cu ajutorul muzicii 

In varianta franceza capitolele sunt urmatoarele:

Introducere

Cap. 1 Lasati copilul sa preia initiativa

Cap. 2 Adaptati-va pentru a urma initiativa copilului

Cap. 3 Adaugati limbaj si experiente

Cap. 4 Sa ne jucam de-a "cei 3 A"

Cap. 5 Cum sa invatam amuzindu-ne: jocurile

Cap. 6 Sa invatam prin muzica

Cap. 7 Cartile: sa citim impreuna

Cap. 8 Sa creem impreuna


Vorbirea, un joc in 2

Cum sa ne ajutam copilul sa comunice

Ghidul parintilor

Avem cu totii un vis si o speranta; aceea ca intr-o zi copilul nostru sa vorbeasca clar si natural. Invatatul vorbirii nu se limiteaza la a invata cuvintele corecte, ci trebuie invatat sa recunoastem sentimentele, sa intelegem ideile, sa invatam a fi o persoana si sa intram in relatie cu alte persoane.
Copilul invata sa comunice prin contactul sau cu lumea inconjuratoare. Iar parintii ocupa locul cel mai important in universul copilului. Ceea ce parintii spun si fac joaca un rol extrem de important si da copilului ocazia de a invata.
Vorbirea se invata in 2.

Introducere

Cel mai frumos cadou pe care il poate face un parinte copilului sau este sa-l ajute si sa-l invete sa comunice cu lumea. Am cunoscut cu totii frustrarea de a incerca sa comunicam cu un copil incapabil de a vorbi, sau care vorbeste pe limba lui, sau care este total indiferent. Sub presiunea stresului chiar si parintii cei mai rezonabili si afectuosi pot deveni frustrati si descurajati. 
Cum sa vorbim unui copil care are o capacitate de comunicare limitata? Unui copil caruia ii lipseste dorinta de a vorbi? Unui copil care nu ne asculta, care e agitat sau care se opune? Aceste situatii cer capacitati speciale din partea parintilor.
Aceasta carte ne propune moduri de a crea o buna comunicare cu copilul nostru depasind obstacolele care sunt: capacitati limitate, opozitie, sentimentul neputintei, indoielile beneficiilor comunicarii.

Daca copilul nostru nu comunica asa cum ne-am astepta, poate ca nu este din cauza dezinteresului, ci mai degraba pentru ca nu prea stie cum sa raspunda. Chiar daca are capacitatea de a raspunde, copilul poate gândi ca n-o sa-l intelegem si refuza atunci sa vorbeasca. In spatele comportamentului copilului nostru se pot ascunde temeri, lipsa de incredere in sine; refuzul de a vorbi ar fi atunci un mod de a se proteja.

Problema pe care o avem nu vine numai din cauza comportamentul copilului nostru, ci si de la reactia noastra in fata acestui comportament. Daca acest copil ne arata prea putin interes pentru limbaj, atunci noi avem tendinta de a vorbi in locul lui sau de a-l ignora. Daca nu raspunde eforturilor noastre de a comunica cu el, atunci adesea vom insista mai mult. Daca se incapatâneaza, incercam sa-l fortam, sa-i impunem dorinta noastra. Cel mai adesea, vrând sa infrângem rezistenta lui nu reusim decit s-o facem si mai mare.

Atunci ne simtim descurajati si suntem tentati sa-i dam ceea ce credem noi ca vrea, sa abandonam partida, doar ca ar fi pacat pentru el si pentru noi. De fapt ii lipsesc ocaziile si incurajarile de care orice copil are nevoie pentru a ameliora capacitatea sa de a invata sa vorbeasca.

Metoda HANEN ofera solutii care pot parea paradoxale la multi dintre noi: aceasta consta in a reactiona invers decit reactionam in mod natural atunci cind comunicarea esueaza. Principiul fundamental al metodei Hanen este de a incuraja comunicarea intr-un mod indirect. In loc sa-i zicem ce trebuie sa faca, ii dam ocazia sa descopere singur. Vrem ca el sa resimta mai usor bucuriile si avantajele comunicarii.

Metoda Hanen privilegiaza crearea de contacte afectuoase cu copilul prin comunicare si invatare. L-am numit "calea celor 3A". Ea consista in a:
acorda copilului nostru posibilitatea de a lua initiative
adapta pentru a trai impreuna momentul
ajuta limbaj si experiente

Calea celor "3A" poate fi folosita cu orice copil de vârsta prescolara, chiar si cu bebelusii, pentru a-i incuraja sa comunice cind sunt bolnavi, incapatânati sau capriciosi.

                             Capitolul 1

Sa dam copilului nostru posibilitatea de a lua initiative

In acest capitol descoperim:
- motivele pentru care este important de a acorda copilului nostru posibilitatea de a lua initiative, pentru ca sa poata sa ne aduca la cunostinta sentimentele si nevoile sale, sau sa exprime ceea ce-l intereseaza
- maniera in care ne influentam copilul in achizitionarea mândriei si a sentimentului de frumusete interioara
- maniera de a cunoaste propriul nostru copil, dându-ne timpul de a-l descoperi, de a astepta si de a asculta incercarile lui de a comunica
- ceea ce putem astepta de la copilul nostru

Parintii joaca mai multe roluri, citeodata toate in acelasi timp! Trebuie sa fim in acelasi timp politai si prieteni, povestitori si soferi, schimbatori de scutece sau infirmieri. Citeodata uitam ca ceea ce facem, dar mai ales cum facem schimba totul.

Atunci cind ne jucam de-a "bona buna la toate"

Vrem sa fim parinti buni. Vrem sa satisfacem nevoile si dorintele copiilor nostri.
Este greu sa rezistam reflexului natural de a usura lucrurile vorbind sau reactionând in locul lui de cite ori copilul pare incapabil de a se exprima sau de a se descurca.
Totusi, chiar daca noi credem ca-i simplificam si-i usuram lucrurile si ca-l ajutam, il privam de posibilitatea de a-si exprima curiozitatea, sentimentele, nevoile. Daca noi facem totul si vorbim in locul lui, atunci nu ii dam ocazia de a descoperi singur cum sa se descurce si sa se exprime.

Atunci cind ne jucam de-a "vârtejul"

Avem atâtea de facut!!! Sa organizam, sa prevedem, sa realizam, sa muncim, sa facem cumparaturi, sa ne ducem, sa ne intoarcem… Bineinteles ca toate activitatile astea ne vor ajuta copilul sa aibe o viata cotidiana mai bogata, mai bine umpluta si mai fericita.
Vrând sa facem totul consumam multa energie si mult timp, dar copilul nostru este un pic uitat in tot acest vârtej.
Daca avem cite ceva de facut in orice moment atunci nu mai avem suficient timp pentru a crea cu copilul nostru legaturile afectuoase care ar trebui sa-l ajute sa progreseze. 
Ii vorbim, dar nu-l ascultam.

Atunci cind ne jucam de-a "profesorul"

Stim ca rolul unui parinte este de a educa si avem atitea lucruri sa-i invatam pe copiii nostri incât monopolizam deseori conversatia. De multe ori uitam ca un copil invata mai bine prin propria lui experienta decit privind sau ascultând ce si cum trebuie facut. Daca noi suntem singurii care vorbim, copilul nu are ocazia sa invete prin propria lui experienta.

Atunci cind jucam rolul partenerului care asculta…
…folosim "calea celor 3A" pentru a incuraja copilul nostru sa stabileasca un contact si sa comunice. 
Copilul nostru se simte recunoscut si special pentru ca:
- ii acordam posibilitatea de a lua initiativa
- ne adaptam pentru a partaja momentul impreuna cu el
- ajutam limbajul si experienta

Intreaga noastra atentie si deschiderea il ajuta sa achizitioneze sentimente si incredere in sine, forta si satisfactie!
Atunci cind ne gasim timpul de a partaja experiente cu copilul nostru, il incurajam sa stabileasca contacte umane care il vor ajuta sa cunoasca lumea si sa invete.

Vorbirea este un joc in 2 si comportamentul nostru face toata diferenta. E greu sa ajutam copilul sa invete sa vorbeasca daca suntem prea ocupati sa facem totul pentru el, daca suntem supraincarcati de treburi sau daca ne credem profesori. Fiind parteneri ai copilului dispusi sa-l asculte, vom avea posibilitati nelimitate de a dialoga cu el si de a-l invata o gramada de lucruri.